BSS Cover A trecut ceva timp de când n-am mai postat un editorial, chiar dacă am câteva la care lucrez în acest moment, dar ceea ce urmează să citiți în continuare este mult mai special decât până acum, căci a devenit mult mai personal. Aș putea spune că mă raportez la o părere subiectivă, dar sunt mulți alții care o să se regăsească în următoarele rânduri. Pe lângă acest lucru, țin să precizez că mă așteptam să se întâmple cândva un asemenea eveniment, doar că am considerat că nu este posibil și că va rămâne un simplu gând.

 Din păcate, hip hop-ul românesc devine din ce în ce mai plin de oameni care încearcă să se regăsească într-o anumită cultură sau care se consideră „adevărați susținători” și trebuie să își exprime analfabetismul prin intermediul internetului, „susținând” astfel ceea ce se petrece la noi în țară, bineînțeles, în hip hop. De ce sunt apreciați toți analfabeții și toți agramații? De ce lumea îi îndeamnă să continue și să își bată joc de un lucru ce definește viața multor oameni, poate chiar și pe a voastră? Mi-am tot pus aceste întrebări și am ajuns la concluzia că susținătorii acestor persoane sunt la fel de inteligente ca și ele.

 Acum câțiva ani, când m-am decis să scriu despre hip hop-ul românesc, nu m-am gândit nici o secundă la faptul că o să am ocazia să văd cu ochii mei așa ceva. De fapt, nici nu îmi trecea prin minte că oamenii pot să atingă un nivel al prostiei atât de ridicat. Cu timpul, m-am convins că orice pădure are buruienile ei și am încercat să le îndepărtez, pe cât de mult posibil. Am reușit să încurajez anumiți ascultători de hip hop să cerceteze mai mult despre această cultură, să se intereseze de istoria și reprezentații ei, să o înțeleagă și să o trăiască, așa cum se poate, la noi în țară. M-am bucurat și o să mă bucur în continuare de aceste realizări, clădite pe baza a ceea ce scriu.

 Totuși, ieri seară am fot șocat de ceea ce este în stare „adevăratul susținător” al hip hop-ului românesc să facă, în momentul în care se regăsește în cadrul unui mesaj adresat celor ce își bat joc de acest stil de viață. Mai țineți minte când Phane și cu DOC au dat drumul la „Leapșa”? Ei bine, dacă da, și dacă urmăriți acest site, știți foarte bine că și eu am scris un editorial (pe care vă invit să îl citiți, pentru a înțelege despre ce anume discut) legat de acest subiect, în care mi-am exprimat părerea referitoare la proiectul în sine și la minunații „artiști” care au încercat să îi copieze pe „ăi mai mari”, pentru incredibila și satisfăcătoarea celebritate pe Facebook.  Ei bine, revenind la seara de ieri, am repostat editorialul respectiv pe rețeaua de socializare pomenită mai sus, unde a ajuns în ochii unui tip, care a distribut-o cu următorul mesaj:

Daca MC au dat pe beat pentru celebritate cum zice in articol, ma intreb: Cocalaru’ care a scris articolul pentru ce mortii lui la scris,nu tot pentru celebritate si sa aiba vizite pe site?

 Da, cocalarul ăla care a scris articolul sunt eu și am făcut-o pentru celebritate. Și am reușit să ajung celebru, am milioane de accesări pe site, o vilă, două mașini și un avion, asta din banii pe care îi fac pe baza fiecărui click. Lasănd aceste detalii neimportante la o parte, am văzut distribuirea acestui tip și am intrat pe minunata lui pagină de Facebook, cu aprecieri generate pe bază de click-uri (la  fel ca banii pe care îi fac eu din articole), unde am găsit, imediat după postarea despre care vă spun, o poză cu mine și cu prietena mea, în care eu sunt numit cocalar, iar ea târfă. Eh, asta chiar a reușit să mă șocheze. Se pare că am reușit să frustrez pe cineva atât de tare, sau s-a simțit atât de prost în momentul în care a citit acel editorial, încât s-a gândit să posteze acea poză pe internet.

 Am cercetat situația și am aflat că adminul respectiv deține și o pagină de hip hop, raportată la ceea ce am scris mai sus. (Iar dacă este cu adevărat a lui, atunci îmi pare foarte rău de anii în care a preferat să facă altceva, în afară de a învăța să scrie.)

 Totuși, am reflectat asupra situației și mi-am pus următoarea întrebare: Ce anume l-a deranjat pe omul ăsta atât de tare, încât să folosească o poză cu mine și cu prietena mea, peste care să atașeze un text în care ne numește „cocalar” și „târfă”? Oare l-a durut atât de tare în momentul în care a citit mesajul pe care l-am transmis celor ce își bat joc de această cultură și care încearcă să se folosească de ea pentru a agăța fetițe? Sau pentru că a înțeles greșit mesajul meu, crezând că îi jignesc pe artiștii lui preferați și a încercat să îmi dea o lecție? Bine, sunt sigur că lecția este valabilă și pentru prima variantă.

 Acum urmează și răspunsul meu, valabil atât pentru el, cât și pentru cei care sunt la fel ca el:

 Dragă băiatule, îți mulțumesc din suflet că îmi citești articolele. Sunt mândru că am reușit să adun un număr de persoane, care mă susțin și care îmi apreciază munca, atât la site cât și în cadrul celorlalte proiecte pe care le am. Îmi pare foarte rău dacă vorbele mele au reușit să te rănească atât de tare, încât să te răzbuni pe mine, prin intermediul unei pagini necunoscute, fără să îți arăți identitatea. Consider că te-a durut foarte mult când ai citit ceea ce am înșirat în acel articol și că ale mele cuvinte te-au marcat pe viață, atât de rău încât ai decis să te răzbuni, nu într-un mod inteligent, ci spunând cuvinte ireale, pe baza frustrării pe care am reușit să ți-o provoc. Îți promit din toată inima că am să continui să scriu astfel de editoriale, căci nu poate decât să mă bucure faptul că mesajul meu a ajuns acolo unde trebuie și că oamenii care își bat joc de această cultură s-au simțit când au citit acele lucruri. Aproape că m-ai făcut să mă sinucid, mai ales când mi-am dat seama din partea cărui mare rapper vin aceste cuvinte dure. Vreau să știi că m-a amuzat incredibil de mult gândul că te-am rănit atât de mult, în momentul în care ai simțit că viața ta de șoricel al internetului este dată în vileag, încât am făcut și „print screen” postării tale, pentru a o păstra ca amintire. Aștept un răspuns din partea ta, dar te rog, de această dată, fă-o în scris, argumentat, explicându-mi cât de prost sunt și cât de mult am greșit, nu așa cum le-ai făcut-o altora, prin mail-uri de amenințare, în care scriai că: „O să vă photosop-ăm”. (Interesantă adaptare la limba română, apropo.)

 P.S.: Nu vreau să pornesc un scandal. Nu asta îmi doresc. Problema constă în faptul că toată această „încurcătură” a pornit de aici și tot aici se va sfârși. Fără amenințări, fără înjurături, fără împușcături și crime. Îmi doresc doar ca oamenii să vadă de ce anume este capabilă o persoană care a înțeles faptul că greșește și totuși nu vrea să schimbe acest lucru. De asemenea, mi-am dorit să răspund, așa cum mă pricep cel mai bine, în scris, pe baza unui articol, fără să nasc o vâlvă pe internet.

 În final, nu vreau decât să vă spun că sunt complet dezamăgit de faptul că în hip hop-ul românesc există astfel de persoane. Totuși, urmează cea de-a treia parte a editorialului intitulat „Ce înseamnă hip hop pentru artiștii din hip hop-ul românesc?”, motiv pentru care nu pot decât să mă bucur că munca mi-a fost dusă mai departe. Ah, nu uitați! Feriți-vă de argumentări, căci este posibil să vă treziți cu poze „fotoșopate” pe internet! Vă salut!