theJam #2_73

La începutul acestui an, adică în luna Ianuarie, ne-am gândit să lansăm un editorial intitulat „Ce înseamnă hip hop pentru artiștii din hip hop-ul românesc?”, unde, alături de colegul meu de echipă, Marian, i-am întrebat pe Bibanu miXL, Samurai, Phunk B, TKE, Baboi, ALAN, Vlad Flueraru, Celălalt, Psihotrop, Sthelu și J Saw ce înseamnă hip hop pentru ei, iar aceștia ne-au răspuns. Având în vedere faptul că publicul a fost interesat de acest subiect, ne-am gândit să revenim și cu o a doua parte. Țin să îi mulțumesc uneia dintre colegele mele de echipă și anume Anei Acostăchioaei, deoarece o mare parte din răspunsurile pe care le regăsiți în acest articol au fost obținute de ea.

Așadar, cunoașteți deja întrebarea: „Ce înseamnă hip hop pentru tine?” – acum mai rămâne să aflați răspunsurile pe care ni le-au acordat artiștii din hip hop-ul nostru!

Manyah:

 Am cunoscut hip hop-ul prin statutul și forma lui de cultură. M-am identificat cu modul său de a privi lucrurile și mai târziu de a le expune. Hip hop-ul mi-a dat mai apoi un cod de valori, o imagine reală asupra societății și în final un grad de deschidere și toleranță vizavi de oameni. Hip hop-ul te poate ajuta sau te poate rani – ajutându-te in final – depinde numai de tine cum alegi sa îl privești, sa îl observi și să îl înțelegi.

Sifu DexStar:

 N-o să spun că e un mod de viață pentru că nu e, cel puțin nu pentru mine. Nu trăiesc din asta, nu am o carieră în domeniul ăsta și nu mă consider un artist. În schimb ce pot spune e că de dimineață de la prima oră încep să-mi sune cele 6 alarme între orele 5 și 7 și de aici începe hip hop-ul pentru mine.

4 alarme sunt sesiuni de scratch-uri de la Qbert și Krafty Kuts, iar celelate 2 sunt bucăți din Public Enemy. Apoi de la 8 AM când plec din casă și până la 7 PM când ajung înapoi acasă am căștile pe urechi aproape non-stop…nu mă simt confortabil fără și pentru asta trebuie uneori să-mi încarc telefonul și de două ori pe zi. Din păcate trebuie să le dau jos când îmi sună telefonul de serviciu sau când trebuie să mai interacționez cu colegii de muncă. În rest, sunt acolo mereu..în lumea în care mă teleportează muzica asta..sunt în pielea MC-ului și cu mâna pe faderul DJ-ului din piesele pe care le ascult. De multe ori mă prinde o piesă și o ascult pe repeat zile la rând, și o fredonez sau o am în cap și când pun capul pe pernă. Apoi când ajung acasă intru pe PC să-mi mai adaug câte ceva în playlist-ul pentru a doua zi.

E o rutină care îmi place și dintre toate luxurile secolului XXI aș putea renunța la aproape toate, mai puțin la acesta – de a avea muzica la îndemână non-stop. Mă atrag jocurile de cuvinte, construcțiile complicate de versuri, felul în care mă lovește snare-ul în ceafă, vocile masculine, energia transmisă, felul în care o voce poate curge armonios peste niște instrumente prin așezarea tactică a unor silabe fără a le impregna note muzicale. Despre mesaje n-o sa vorbesc, pentru că nu are rost…pot să rezonez sau nu cu un mesaj sau altul, pentru mine dacă mijloacele de propagare sunt la sau peste standardele mele, voi aprecia creația.

Una peste alta, hip hop-ul e un microb, o bacterie pe creier, dar una benefică, de genul celor din flora intestinală fără de care nu aș putea digera la fel de ușor tot ce mi se bagă zilnic pe gât în societate.

Egris:

 Salut! E mult de povestit…am citit primul editorial și sunt ceva oameni cu a căror părere mă identific dar cel mai scurt răspuns al meu e ,,conștiința colectivă”, mișcare fără limite de evoluție, cunoaștere și mai ales autocunoaștere. Curajul și pacea de a fi tu însuți…asta e pentru mine cultura Hip Hop. Toate cele bune tuturor! Mulțumesc!

Gani:

 Fără s-o dau în clișee, hip-hop-ul se regăsește, într-o formă sau alta, în mai tot ce fac. Nu e nici moft, nici vreo etapă de conjunctură. Dacă era, mi-ar fi „trecut” demult. Am fost atrasă de stilul ăsta de viață încă de la 10 ani, chiar dacă am luat contact propriu-zis cu el și am început să înțeleg mai multe abia mai încolo.

Mă identific cu el și cu ce simt eu că reprezintă. N-am pretenția adevărului absolut, dar, pentru mine, hip-hop-ul îndeamnă către deschidere, unitate, alternative constructive, evoluție. Sunt interesată de toate elementele culturii și apreciez oamenii pasionați și consecvenți, indiferent de domeniu și de (eventuala lipsă de) notorietate. De fapt, așa văd eu hip-hop-ul: să faci ce-ți place, înconjurat de oameni asemeni ție, dincolo de prejudecăți sau alte bariere sociale. Să fii împăcat cu tine și să ți se rupă de cine nu acceptă asta.

M-a influențat să rămân independentă și liberă, să nu mă plafonez, să nu mă complac în situații care nu mă reprezintă doar pentru a mă încadra în „normalitate”. Și, mai ales, să nu renunț la ceea ce mă pasionează și-mi hrănește sufletul.

Reckaze:

 Nu ştiu ce e Hip-Hop, n-am auzit să existe aşa ceva în România. Cred că are oricum ceva legătură cu muzica Rap, genul meu preferat de altfel. Dacă ar fi totuşi să ghicesc, Hip Hop e ceva ce fiecare român a înțeles în mod subiectiv din muzica Rap, dar va rămâne un gen de nişă, marginalizat, grație limitărilor celor care au făcut sau fac Rap la noi în țară. Cu mici excepții. Deocamdată.

Jager:

În primul rând, pentru mine hip hop-ul ca produs final al conglomerării tuturor elementelor sale este clar o formă de artă.

Ca orice altă formă de artă, nu e la îndemâna oricui nici să o creeze, nici să o înțeleagă și cred că d-aici vine instinctul ăsta al nostru (cei care cochetăm în diverse feluri cu hip hop-ul) de a ne considera „diferiți”. Tot ca orice altă formă de artă, dacă reușești să o înțelegi cu adevărat, nu poate decât să te bucure/liniștească/intrige, etc.

Însă pentru mine a înțelege hip hop-ul cu adevărat cred că e cea mai subiectivă chestie care a existat vreodată.

RomaNecredinciosu:

Hip hop-ul este o deosebită stare sufletească, o deosebită înțelegere a lumii și a vieții, a unor oameni apropiați cu duhul.

NCTK:

Hip-Hop-ul e ceea ce fac/trăiesc zi de zi, e singurul mijloc prin care reușesc să mă exprim în deplin acord cu ceea ce simt, fie prin beat-uri, versuri ,scratch-uri sau tag-uri/graff-uri.

Ferat:

Hip hop-u’ e un mod de viață, o mentalitate și o cultură care a avut un rol important în formarea portretului meu psihologic. Mai pe scurt, e ceea ce trăiesc. 1 pentru toate cele 4 elemente și…ține minte: „în hip hop nu merge să bagi cardeli!”

Omu Gnom:

Hip hop-ul este un stil de viață, este atitudine, artă, suflet, minte, este prieten de o viață și este parte din viața mea. Tot ce fac implică hip hop-ul, de la cum mă îmbrac, cum vorbesc, cum mă comport și cum gândesc.

 Acum că ați aflat răspunsurile acestor artiști, vă anunțăm că urmează și o a treia parte a acestui editorial! Mulțumim fiindcă ne citiți!