Concurs Graffiti – la limita legii, între pasiune şi afacere

Actualizare 25.07.2016: După cum vă anunțam la începutul lunii, concursul a fost prelungit până pe data 24 iulie, când am extras câștigătorii concursului. Mai jos aveți atașatele pozele celor care au câștigat.

  • Premiul I pentru concursul de graffiti și fotografie:

Concurs Fotografie BSS - Locul 1

  • Premiul II pentru concursul de graffiti și fotografie:

Concurs Fotografie BSS - Locul 2

  • Desenul câștigător pentru concursul dedicat writerilor:

Concurs Desene BSS

Actualizare 09.07.2016: Dacă inițial am stabilit data de 11 iulie pentru încheierea concursurilor începute în acest articol, iată că astăzi venim să anunțăm prelungirea concursului datorită interesului pentru acestea, astfel încât mai multe persoane să aibă posibilitatea de a participa. Așadar, data limită a concursului se prelungește cu două săptămâni, până pe 24 iulie, când vom anunța câștigătorii!

Termenul „Graffiti” reprezintă, în concepția multor neinițiați, denumirea generală pentru fel de fel de inscripții mai mult sau mai puțin reușite, precum și pentru imagini pictate pe garnituri de tren, metrou sau tramvai dar și pe diverși pereți.

 Pentru writeri, graffitiul este o adevărată pasiune, o acțiune care presupune multe sacrificii, efort, și, nu în ultimul rând, un risc asumat.

 Arta de a „mâzgăli pereții” nu își are originile în istoria modernă a societății umane ci în Antichitate, un exemplu în acest sens fiind hieroglifele – lăsate moștenire de civilizația Egiptului Antic, care au contribuit prin conținutul lor (tehnic, medical, religios), la dezvoltarea generațiilor următoare.

 În Roma Antică, mesajele inscripționate pe diverse suprafețe vor fi consemnate în istorie pentru prima dată ca act de vandalism: romanii de rând utilizau latina vulgară pentru a-și exprima obiecțiunile politice.

 Această formă de exprimare cu caracter anonim a devenit în timp foarte populară, a căpătat noi dimensiuni, spațiul public devenind în Grecia Antică un loc oportun pentru forme de protest manifestate în scris de către autori necunoscuți și chiar și pentru reclame tabu precum cele care promovau prostituția.

 De-a lungul istoriei, graffitiul a evoluat și a fost adaptat lipsurilor și nemulțumirilor diverselor societăți.

 De la mesaje de protest anonime, injurii și reclame, graffitiul capătă la mijlocul secolului XX, în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, o notă mult mai personală, de subjugare a unui teritoriu.

 Un exemplu în acest sens este reprezentat de inscripția „Kilroy was here”, care a fost identificată în diverse locuri de campare a soldaților americani și nu numai.

 Într-un timp foarte scurt, această însemnare s-a bucurat rapid de popularitate și modele similare au început să apăra: Mr Chad în Anglia, inscripția „Foo was here” în Australia, Smoe în Europa, „Vasya was here” în Rusia și lista poate continua.

 Ce au în comun toate aceste însemnări?

 Adevărații autori nu au fost niciodată identificați în ciuda numeroaselor supoziții și presiuni din partea jurnaliștilor, a sociologilor și, nu în ultimul rând, a autorităților care nu au putut învinui pe nimeni pentru iscăliturile și desenele care și-au făcut timid apariția prin marile orașe.

 Odată cu trecerea anilor, fenomenul a evoluat puternic, atrăgând atât adepți, cât și atenția întregii societăți, în egală măsură.

 În anul 1971, publicația „The New York Times” a realizat pentru prima dată în istorie un material concis despre fenomenul graffiti, dar și despre un anumit artist stradal, TAKI183, al cărui tag putea fi întâlnit frecvent pe străzile orașului New York.

 Exemplul său a fost urmat în scurt timp de către numeroși writeri și chiar de către crew-uri: tagurile au evoluat și s-au transformat în adevărate desene de diferite forme, mărimi și culori.

 Competiția dintre grafferii care acționau pe cont propriu și crew-uri va genera noi standarde, desenele cu un grad înalt de complexitate le descalificau pe cele mai simple.

 Pentru a căpăta popularitate, desenele nu mai puteau fi realizate doar pe străzi lăturalnice sau sub poduri, zidurile străzilor importante și aglomerate precum și garniturile de metrou au devenit noua ținta preferată a writerilor.

Feb. 21, 1988 Pierre Roussel / Liaison / Getty Images

Feb. 21, 1988
Pierre Roussel / Liaison / Getty Images

 Aceste acțiuni nu au trecut neobservate, ele vor stârni atât admirație, cât și furie din partea societății:

 În anul 1973, sociologul newyorkez Hugo Martinez a valorificat potențialul writerilor fondând UGA (Union of Graffiti Artists) cu scopul de a promova grafferii talentați, prin intermediul unor expoziții organizate în deplină legalitate.

 Tot în anul 1973, în revista „New York” este publicat un articol laudativ intitulat The Graffiti „Hit” Parade, semnat de Richard Goldstein.

 Desigur, nu toată lumea a fost încântată de acest fenomen:

 Începând cu anii ’80, a fost interzisă comercializarea tuburilor cu vopsea minorilor și a fost alocat un buget mai mare pentru eliminarea desenelor și prinderea infractorilor (!?).

 În jurul depourilor de metrou au fost ridicate garduri electrice și agenții de pază au fost suplimentați.

 A fost înființat un nou departament în cadrul poliției newyorkeze – Vandal Squad – (astăzi: Citywide Vandals Taskforce) al cărui scop era prinderea și aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege artiștilor stradali.

 Măsurile luate de către conducerea orașului au estompat mișcarea, însă nu au oprit-o definitiv: fără voia lor, autoritățile au transformat fenomenul într-un fel de competiție pentru supremație.

 Cei mai buni și mai experimentați reușeau să pătrundă prin diverse mijloace în subteran și să realizeze în continuare desene pe vagoanele de metrou. Au fost consemnate și raportate: uzul de arme de foc, traficul de droguri precum și lacune în sistemul de securitate care au permis pătrunderea intrușilor în zonele restricționate, de garare a vagoanelor de metrou.

 Cei mai slabi au căutat să își perfecționeze stilul, să deseneze în locuri cât mai solicitante pentru a putea fi acceptați în rândul writerilor versați.

Jan.1, 1975 Leo Vals / Getty Images

Jan.1, 1975
Leo Vals / Getty Images

 Realizând eșecul, autoritățile au conceput un nou plan de combatere a graffitiului, astfel, în data de 12 mai 1989, a fost emis un ordin prin care erau scoase din uz toate mijloacele de transport în comun desenate. Această măsură de descurajare a vandalismului (!?) se aplică în continuare în mai multe țari chiar și în prezent. Mai mult decât atât: materialul rulant modern este conceput dintr-un material special, rezistent la acțiunile chimice și fizice de îndepărtare a vopselei.

 Graffitiul s-a răspândit ulterior în afara granițelor Statelor Unite ale Americii și a ajuns să fie practicat în toate colțurile lumii păstrând aceleași reguli ale jocului.

 În ziua de azi se poate vorbi despre un adevărat cult graffiti:

Tuburile cu vopsea au evoluat din punct de vedere calitativ, există numeroase firme producătoare consacrate care pun la dispoziție o paletă variată de culori, precum și caps-uri diverse, adaptabile diverselor necesități ale artistului.

 Există cărți care s-au bucurat de succes pe plan internațional: MSER – Subway Player, Stencil Wars, Street Messages, Banksy in New York, Subway World.

 Reviste: Outliner, Stylefile Graffiti, French Kiss, Not Guilty, Stop the Buff.

 Filme: Show Must Go On, Fast Drips Leipzig – The Movie, 1UP – One United Power, Stockholm Subway Stories.

 Graffitiul s-a dezvoltat, a devenit un fel de afacere, nu neapărat profitabilă, dar este o afacere realizată de grafferi pentru grafferi și are ca scop promovarea și resuscitarea permanentă a fenomenului.

 În încheiere, doresc să vă anunț că portalul BlackSheepSound dă oficial startul unei noi serii de editoriale, interviuri și concursuri pe tema street art & graffiti.

 BlackSheepSound a pregătit o surpriză pentru cititorii săi, pentru writeri, dar și pentru pasionații de graffiti și de fotografie. Astfel, începând de astăzi, 10 iunie 2016 și până pe data de 10 iulie 2016 se vor desfășura nu unul, ci două concursuri!

Concursul numărul 1 se adresează pasionaților de graffiti și de fotografie.

  • Fiecare participant poate înscrie o singură poză ilustrând un graffiti surprins prin oraș, pe un tren, etc.
  • Poza trebuie să vă aparțină, nu poate fi descărcată de pe internet. Calitatea pozelor reprezintă un avantaj.
  • Alături de poză, vă rugăm să menționați ce v-ar plăcea să citiți in viitor pe BlackSheepSound legat de graffiti.

Premiul 1: 1 x carte Graffiti New York, autor Eric Felisbret.

Premiul 2: 1 x carte Happy Graffiti, autor Jenny Foulds.

Concursul numărul 2 se adresează writerilor:

  • Fiecare participant poate înscrie un singur desen/ o singură schița.
  • Alături de desen/ schița, vă rugăm să menționați ce v-ar plăcea să citiți în viitor pe BlackSheepSound legat de graffiti.

Pentru acest concurs va exista un premiu unic:

12 x tuburi Montana Black:

  • 3 x Yellow
  • 4 x Black
  • 1 x Fire Rose
  • 1 x Power Red
  • 1 x Wizard
  • 1 x Lavander
  • 1 x Ice Blue

12 x capsuri diverse

 Câștigătorii vor fi desemnați exclusiv de către echipa BlackSheepSound și vor fi anunțați în cursul zilei de 11 iulie 2016.

 Pentru participare va rugăm să respectați regulile și să trimiteți materialele pe adresa de mail [email protected] menționând concursul (1 sau 2) pentru care înscrieți imaginile.

Mult succes și distracție plăcută!