Kazi Ploae Silent Strike Omu Gnom @ Underground Pub (8)

 Ca orice ascultător devotat de rap din România, în momentul în care navighez pe internet, paginile mele sunt pline de acest stil de muzică. Însă, după cum bine știți, cultura hip-hop este mai mult decât atât, este un stil de viață ce trebuie atât trăit, cât și simțit. De multe ori am întâlnit la anumite persoane niște concepții pe care le respect, însă cărora nu le dau dreptate și o să vă explic și de ce:

  1.  „Nu există hip-hop în România, doar în State.” sau „Nu trebuie să existe hip-hop altundeva în afară de America. – Sunt două dintre acele idei cărora nu le dau dreptate. Cultura despre care discutăm s-a extins pe plan mondial într-un timp foarte scurt, deoarece a oferit oamenilor șansa de a se putea exprima prin muzică, texte, dans și desen. Dacă există oameni peste tot în lume, ce doresc să își poată arăta talentul iar hip hop-ul le oferă această șansă, atunci de ce să nu o facă? De ce să nu susținem această mișcare, mai ales dacă se întâmplă în țara noastră? De ce să ne limităm la aprecierea altor națiuni și să nu vedem ceea ce avem la noi „acasă”?

 Aici am avut parte de răspunsuri variate:

  •  Pentru că hip hop-ul există doar în America. Unde în România vezi tu oameni care se împușcă pe stradă fiindcă poartă o haină ce reprezintă culoarea unei găști sau pentru o bucată de teritoriu?;
  •  Pentru că artiștii din țara noastră nu sunt reali. Nu este real ceea ce spun pe piese;
  •  Pentru că la noi nimeni nu trăiește în acest stil;

 A venit momentul în care trebuie să îmi spun părerea:

  •  Ei bine, nu totul se rezumă la împușcături și droguri. Hip hop-ul a avut puterea să transmită gândurile și dorințele unei societăți. Poate că nu există răfuieli atât de puternice între posibilele găști din țara noastră, iar dacă există, sunt foarte puține. Și aici nu intru în detalii legate de ceea ce se întâmplă „în afacerile ‘marilor’ oameni”, căci nu mă simt în stare să discut despre așa ceva. De aceea, vrau să subliniez faptul că această cultură instigă în primul rând la exprimare.
  •  Această problemă nu este întâlnită doar la noi în țară. Se întâmplă peste tot și nici eu nu înghit oamenii care mint, însă aici ține de personalitatea ascultătorului. Totul se vede în afara studioului și în afara ecranului, de aceea nu trebuie să îi crezi pe cuvânt, până ce nu dovedesc faptul că sunt așa cum spun ei că sunt. Simplu, nu? Țineți minte că artiștii sunt tot oameni, iar oamenii pot fi „adevărați” sau „falși”.
  •  Atâta timp cât nu este susținut, cum este posibil ca vreo persoană să îl trăiască? Așadar, este foarte important să susținem evenimentele de hip-hop, indiferent de ce element promovează. Dacă mișcarea este susținută de către publicul, stilul o să se imprime în viețile celor ce doresc sau cine știe, sunt nevoiți să îl trăiască. Însă, atâta timp cât în România există sute de mii de ascultători de hip-hop, atunci vă pot asigura că stilul este trăit. Mult mai important, este trăit de cine trebuie.

 Dacă tinerii artiști ai țării noastre sunt încurajați și susținuți, atunci mai există o speranță. De asemenea, o parte ce trebuie reținută, este următoarea: Un artist este bun pentru că demonstrează acest lucru, nu pentru că așa spune artistul X sau pentru căface parte dintr-un anumit label, fiindcă îl cunoaște pe Y. Încercați să aveți propriile păreri, nu să le împrumutați de la alte persoane.

  1.  „Nu faci hip-hop dacă nu ești underground.” sau „Rapperi de la televior sunt de căcat. Artistul X s-a comercializat, nu mai face hip-hop. – Vorbind strict despre ceea ce se întâmplă în țara noastră, aceste idei mi se par total greșite. Știu că mulți ascultători sunt influențați să spună aceste lucruri deoarece un tip pe care îl apreciază este de această părere sau pentru că așa este moda în prezent, însă problema a ajuns în stadiul în care astfel de comentarii sunt prezente peste tot pe internet!

 Aud atât de des lucruri precum:

 „Guess Who este o pizdă / „Grasu XXL e de căcat / „Puya e un manelist / „Connect-R e un țigan care nu are nici o treabă cu rap-ul și mult altele.

 De ce? Nu mi s-a oferit un răspuns concret în nici o discuție. Dar vă spun eu de ce. Pentru că așa au zis unele persoane. Multă lume îl asculta pe Guess Who, chiar și când a lansat „Probe Audio”. Până și când cânta „Manifest” sau „Locul potrivit”, piese care, după părerea mea, sunt foarte bune. Dar a devenit o așa-zisă „pizdă” după ce Cheloo a spus acest lucru. Îi respect total opinia, chiar dacă eu nu sunt de acord cu ea, însă problemele trebuie să și le rezolve ei, nu să se implice „fanii”, care știu cu siguranță motivul pentru care artistul a spus acest lucru și ce anume s-a întâmplat între ei. Sau uităm ce e ăla un „beef’”? Dar bineînțeles că fiecare artist are susținătorii lui. Problema vine în momentul în care acei fani sunt la fel ca niște oi.

 Am întâlnit ascultători ce dau dreptate unui artist, cu speranța că acesta o să îl țină minte și o să îl bage în seamă. Normal, un motiv de laudă în fața prietenilor: „Am vorbit cu X, ce tare sunt.

 Sună copilăresc? Da, pentru că așa și este. Probabil că toate aceste lucruri au fost implementate de ascultători care au considerat că doar artiștii din „underground” sunt cei are fac hip-hop. Dar până la urmă cum definim termenul de „underground”? E simplu, dacă îl luăm mot-a-mot: Nemediatizat. De ce? Pentru că, la fel ca peste tot în lume, muzica de acest gen nu este făcută pentru oricine. Pentru că există cenzură și pentru că societatea se ascunde de anumite lucruri existente, precum drogurile, însă preferă să promoveze pornografia. Dar aici deja intrăm în alt subiect, mult mai vast decât cel pe care încerc să îl vorbesc acum.

 Și totuși, dacă stăm să ne gândim, ce înseamnă pentru ascultători „media”? Există site-uri de hip-hop, deci se pare că și undergroundul este promovat. Există Youtube. Deci se pare că și undergroundul poate fi mediatizat, însă rămâne în cartiere, aici intervine diferența.  Dar nu cumva, ca orice om, artistul dorește să facă bani? Și să îi facă din talentul său, nu să muncească pentru altcineva, pe un salariu de nimic? În acest caz, artistul se „comercializează” și este renegat de o mare parte a acultătorilor săi. „Chiar dacă și piesele alea de la TV sună bine, dar nu trebuie să afle prietenii, că mă fac de râs.

 Dar nu cumva, în anul 2004, băieții de la B.U.G. Mafia spuneau: „Am ales să fac asta, altceva n-a fost! Și vreau să fac bani din asta, altfel n-are rost! – Chiar nu ați înțeles nimic din acest refren?

 Dar haideți să ne întoarcem în trecut. Nu cumva ascultați hip-hop la televizor? Nu cumva ați crescut cu nume ca La Familia, Methadon 3000Moromeții, Getto Daci, ș.a.? Ah, probabil că nu. Fiindcă dacă ați fi făcut-o, nu ați mai fi comentat referitor la alegerile artiștilor din prezent. Sau sunteți ascultători din perioada Specii? Era la modă să asculți Dragonu și Chimie, ba chiar și Kazi. Păcat de faptul că nu orice prost îi putea înțelege, cum nu o pot face nici acum. Însă deciziile lor sunt comentate? De ce? „Fiindcă îi ascultam că erau la modă, nu că îi înțelegeam.”

 De ce trebuie susținut hip-hop-ul românesc? Datorită a tot ceea ce am enumerat mai sus. Dacă aceste lucruri nu se vor schimba, totul se va restrânge în cercuri mult mai mici decât cele din prezent, până când acestea vor dispărea la rândul lor.

 Aștept păreri și comentarii referitor la acest subiect, pe care să le putem discuta în continuare.