Despre „mâzgălituri” care nu vor dispărea niciodată din peisajele urbane

  În ultimii ani, artiștii stradali par să aibă o activitate tot mai intensă în spațiul urban. În consecință, acestora li se recunosc cu o mai mare receptivitate calitățile artistice transpuse prin intermediul desenelor pe care le realizează, în mod legal sau, mai frecvent, în afara legii.

 Se poate vorbi însă și despre o schimbare a mentalității rezidenților zonelor urbane, a căror viziune asupra graffitiului s-a modelat pozitiv în ultimii ani. Este normal să fie așa, pentru că graffitiul apare în directă relație cu spațiul urban, în care artistul și desenele sale se află într-un dialog continuu cu mediu înconjurător și, nu în ultimul rând, cu oamenii.

 Faptul că apar tot mai multe lucrări de artă stradală poate sugera faptul că oamenii încep să conștientizeze rolul și necesitatea exprimării artei în dezvoltarea urbană.

 Deși considerat o formă de artă de către un public încă extrem de restrâns, graffitiul reprezintă o formă de exprimare agresivă a unor probleme civice de interes social. În antiteză față de aceste lucrări de artă se situează un număr impresionant de mâzgăleli fără noimă care nu constituie nimic altceva decât un simplu act de răzvrătire, de prostie, de vandalizare a spațiului public (în adevăratul sens al cuvântului).

 Uneori artiștii stradali sunt încurajați să deseneze în spații publice special amenajate, în diverse scopuri comerciale sau la diverse evenimente urbane sau concursuri. Puțini artiști îmbrățișează deschis aceste invitații și continuă să se manifeste artistic în locurile interzise.

 Materialul rulant și zidurile sunt adesea folosite pe post de bloc de desen, transformându-se în exponate de artă urbană veritabile, pe care suntem liberi să le interpretam după propria imaginație. Magia fenomenului graffiti se traduce prin faptul că va exista întotdeauna o latură ilegală și enigmatică a graffitiului, aceste atribute reprezentând chiar esența acestor desene.

 Galeriile urbane cu caracter efemer oferă o altă perspectivă asupra artei, modernă și provocatoare, ostentativă și agresivă, opunându-se artei tradiționaliste pe care o oferă publicului muzeele statice.

 Desenele îndrăznețe și șocante, aflate mereu în continuă schimbare, reflectă viaţa exact aşa cum este ea percepută de către toate categoriile sociale din spațiul urban.

 Mai mult decât atât, „exponatele” asigură cu siguranță o interacţiune între spaţiul urban şi conștiința civică și socială a fiecăruia dintre noi.

 Cred că datorită acestor desene cu un puternic conținut social și cultural, orașele capătă o identitate proprie, desenele-manifest reprezentând în esență vocea timidă și neauzită a unei societăți prea preocupate de rutina zilnică pentru a-și mai îndeplini datoria civică.

 Prin intermediul grafferilor, arta stradală devine, cu certitudine, o veritabilă modalitate de auto-reprezentare, reprezentare și de exprimare.

 Câteodată desenele lor ne transmit subtil sau în mod agresiv ceea ce cunoaștem deja mai mult sau mai puțin în termeni de opinii și atitudini politice, civice și sociale.

 Arta stradală se adresează unei societăți deschise, scopul ei fiind să provoace populația la dialog, de a face receptorul să conștientizeze anumite fenomene și atitudini.