In acest articol continuam povestea despre acea miscare caracterizata prin culoare, sentimente, competitie si stil. Este vorba despre evolutie si despre dorinta arzatoare de autodepasire a limitelor individuale, este vorba despre ambitie. ”E Graffiti

Cei care nu au citit prima parte a articolului o pot face aici.

Incepand cu anul 1980, a inceput declinul miscarii graffiti pe de-o parte datorita asimilarii acestei forme de manifestare a artei de catre piata culturala newyorkeza, pe de alta parte datorita masurilor drastice luate de autoritati impotriva acestor tineri care prefera sa-si spuna povestea prin intermediul culorilor, in strada.
Autoritatile au interzis comercializarea spray-urilor cu vopsea minorilor, trenurile pictate erau curatate aproape imediat, paza a fost suplimentata la depouri, in jurul acestora au fost ridicate garduri inalte pentru a impiedica accesul writerilor.
Desi multi grafferi au parasit acest joc periculos, multi nu au renuntat si nu s-au lasat intimidati de noile masuri luate de catre autoritati.
Alti writeri nu s-au rezumat insa la vopsirea garniturilor de metrou. Au dorit sa se afirme, sa readuca graffitiul in centrul atentiei societatii asa cum fusese acesta in anul 1970 la faimoasa expozitie Razor Gallery.
In anul 1979 FAB 5 FREDDIE  si LEE QUINONES, sustinuti fiind de Claudio Bruni, comerciant de lucrari de arta, au deschis o expozitie la Roma.
Incepand cu anul 1980, un numar mare de grafferi le-au urmat exemplul si au oferit lucrari  ESSES Studio, Stephan Eins’ Fashion Media dar si altor galerii de arta cu scopul de a se face cunoscuti unui public larg. Faptul ca writerii au decis sa participe la numeroase galerii de arta a ajutat la extinderea rapida a fenomenului.
Atat publicul cat si comerciantii de lucrari de arta atat din Statele Unite cat si din Europa au privit cu ochi buni noul manifest. DONDI, ZEPHYR, FUTURA 2000, LADY PINK si DAZE sunt doar cativa dintre writerii care si-au expus lucrarile si au oferit o imagine asupra vietii de strada a tinerilor din New York, care isi exteriorizeaza sentimentele prin intermediul culorilor.
In perioada ’82 – ’85 miscarea graffiti se afla inca in declin, factorii care au influentat acest lucru venind atat din interiorul comunitatii writerilor care se dezbina, cat si din societate care nu ii privea pe acesti tineri cu ochi buni.
Atmosfera de pe strazi devenise foarte tensionata pe de-o parte pentru ca writerii erau vazuti de catre societate  si de catre autoritati ca niste consumatori de droguri si pe de alta parte au aparut noi legi care cereau comerciantilor sa depoziteze produsele destinate graffitiului in locuri inaccesibile.
Intre timp penalizarile pentru graffiti devenisera foarte severe: de la amenzi usturatoare la inchisoare.
O schimbare radicala a fost facuta de Metropolitan Transit Authority care a introdus un buget special impotriva graffitiului.
Locurile in care garniturile de metrou erau garate erau pazite din ce in ce mai strict. In consecinta, locurile preferate ale writerilor au devenit inaccesibile.
Multi writeri au renuntat la acest „sport” insa si mai multi au fost intaratati de politica agresiva impusa de MTA. Cei mai multi au devenit agresivi, revendicandu-si anumite magistrale de metrou sau depouri.
Revendicarea teritoriului nu era ceva nou, diferenta era ca writerii deveneau agresivi cu cei din alte crewuri daca acestia indrazneau sa se foloseasca de locurile descoperite de cei dintai. Au existat insa si situatii mai grave: daca un writer ar fi mers intr-un depou neinarmat sau singur ar fi plecat de acolo jefuit sau chiar agresat.
Astfel, forta fizica si unitatea in crew-uri dar si in grupurile din cartier au devenit o parte componenta a vietii de writer.Conflictele erau acum la ordinea zilei.Printre cei mai cunoscuti grafferi ai acestei perioade se numara SKEME, DELTA, SHARP, SEEN TC5, SHY 147, WEST, KAZE, SHAME, DURO, X Men si RIZE.
Pe data de 12 mai 1989 MTA s-a declarat biruitoare in razboiul impotriva graffitiului.Toate trenurile si metrourile desenate au fost fie curatate fie scoase definitiv din uz.Scopul urmarit de MTA era eliminarea definitiva a graffitiului  din  societate.
In ciuda acestui fapt, pentru marea majoritate a grafferilor desenele realizate pe trenurile de metrou constituiau perfectiunea artei pe care o promovau.Desenele stradale sau cele realizate in cladiri abandonate precum si cele realizate pe panze nu mai erau la fel de apreciate in lumea grafferilor. Printre cei care au rezistat in ciuda severelor conditii ale MTA se numara COPE 2, SENTO TFP si YES2.
Popularitatea hip-hopului a explodat in anii 1980.Videoclipurile care ilustrau aspectele vietii de strada din New York au avut priza la public.MC-ii, breakerii si writerii au devenit omniprezenti pe strazile orasului. Curand, fenomenul s-a extins si in afara metropolei.
Writerii s-au reorientat, trenurile de marfa erau usor accesibile, iar gradul de securitate foarte scazut.Printre primii  writeri care au dat culoare marfarelor se numara CAVS, CASE 2, MONE si ZEPHYR.
Concomitent, multi writeri americani continua sa ofere lucrari pentru a fi expuse in galeriile europene. O data cu patrunderea operelor lor in spatiul european, a patruns si muzica hip-hop.
Europenii au indragit stilul de viata newyorkez. Henry Chalfant si James Prigoff au scris o carte dedicata acestui fenomen.Este vorba despre cunoscuta ‘Subway Art‘. Filmul ‘Style Wars‘, realizat de Henry Chalfant in colaborare cu Tony Silver si ‘Wild Style‘ produs de Charlie Ahearn au fost foarte bine primite de catre publicul european.
In 1980, PHASE 2 a publicat primul reportaj numit ‘International Graffiti Times‘. Interesul mare pentru graffiti a facut ca numarul publicatiilor dedicate acestui fenomen sa creasca. Reportajele erau redactate chiar de catre writeri insa nu toti au fost multumiti de acest lucru. Nu putini erau cei care sustineau ca miscarea se petrece in strada, la metrou si nu apare tiparita pe niste pagini dintr-un ziar.
La sfarsitul anilor 1980, Carl Weston  cunoscut in lumea grafferilor ca SAN2 a inceput sa lucreze la realizarea serialului VideoGraf. Acesta a constituit primul document video despre arta urbana facuta si a fost realizat chiar de catre artistii straziii.Ideea a fost preluata de grafferii din intreaga lume si este pusa in practica chiar si in zilele noastre.
In anul 1994 graffitiul a facut cunostinta cu internetul, prima pagina web dedicata in intregime acestui fenomen a fost Art Crimes. Cu timpul, au aparut tot mai multe pagini web dedicate graffitiului. Avantajul acestor pagini este ca pot fi accesate de oricine: de la copii curiosi care vor sa afle mai multe despre lumea writerilor si pana la grafferi care isi expun lucrarile pe internet.
Internetul iti poate oferi o imagine despre viata de graffer: pete de vopsea, fuga, poate chiar bataia cu agentii de paza, mersul prin tunel, rezultatul final al efortului depus.
Cred, insa, ca suntem toti de acord cu faptul ca nici revistele, nici filmele, nici paginile web dedicate graffitiului nu vor putea inlocui sentimentele intense traite la metrou sau pe strada.