423697_542358979110009_1846895077_n

Ce înseamnă o călătorie cu metroul în subteranul bucureștean?

Pentru cei mai mulți dintre noi poate însemna doar o modalitate rapidă de transport din punctul A în punctul B în zilele toride de vară sau în zilele geroase și prea puțin prietenoase de iarnă. Pentru cei mai curioși din fire și dornici să afle lucruri noi, poate însemna o călătorie în timp, în Cretacic (cca. 65 de milioane de ani în urmă) sau poate fi o adevarată mașină a timpului care te poartă în istorie, din secolul XV de pe vremea lui Ștefan cel Mare, până în anii ’90, care simbolizează începutul democrației în România (Costin Georgian d. 1992).

Pentru tineri și pentru cei pasionați de artă, metroul reprezintă o adevărată galerie de artă cu expoziție permanenă care își înnoiește colecția de picturi de la o zi la alta. Un adevărat muzeu de artă modernă care își deschide zilnic porțile între orele 5:00 și 23:00.

Pentru grafferi, subteranul bucureștean reprezintă un ciudat loc de joacă, plin de obstacole. Aici, ei se întorc constant cu drag și pasiune. Plini de ambiție, dau viață bătrânelor garnituri de metrou prin culoare, în ciuda riscurilor la care se expun.

5832_566646946681212_111372879_n

Dar care a fost scopul metroului?

Scopul inițial al rețelei de metrou a fost transportarea clasei muncitoare bucureștene din centrul orașului până la fabricile sau platformele industriale la care munceau numerosii lucrători.

Dar, să începem cu începutul.

Povestea începe în anul 1908 atunci când, un tanar student pe nume Dimitrie Leonida, își alegea ca temă a diplomei sale de licențムproiectarea și construirea unui sistem de metrou în București. Primele tentative eșuate de a construi un astfel de sistem dateazムdin anii 1909 – 1910. Propunerea a fost reluatムîn perioada 1929 -€“ 1930, atunci când se discuta „Planul de sistematizare a Capitalei” în cadrul comisiei conduse de arhitectul Duiliu Marcu. Și de această dată proiectul eșuează. În anul 1975 s-au declanșat oficial lucrările de construcție a sistemului de metrou. În același an se înființa „Intreprinderea Metroul București” care urma sムfie proiectant general.

În primă fază s-au făcut studii de trafic, însă dictatorul nu a ţinut cont de ele. Proiectul prevedea două mari linii care să lege Nordul cu Sudul şi Estul cu Vestul Bucureștiului. Magistralele aveau să corespondeze între ele prin intermediul unui inel circular. Metroul trebuia construit din Drumul Taberei până în Balta Albă, dar Ceausescu a ordonat ca în Drumul Taberei să nu se înceapă lucrările, pe motiv că acolo traiau în mare parte „burghejii”. Din această ambiție a dictatorului de a nu exista metrou într-un cartier construit de Gheorghe Gh. Dej, au început lucrările la metrou în partea opusă a Capitalei, în Militari, un cartier relativ nou cu puțini locuitori.

Ramele IVA Astra sunt rame de concepție românească, fabricate între anii 1978 și 1992 la Arad. În total au fost produse 252 de rame (504 vagoane). Numƒărul lor actual nu este cunoscut deoarece majoritatea au fost casate, operațiune care continuă și în prezent. Sunt singurele rame produse în Europa de Est la vremea respectivă,  în prezent fiind cele mai vechi rame de metrou din Europa care se află încă în circulație. O parte din vechile rame au fost înlocuite cu noile trenuri tip Bombardier Movia.

Prima linie, magistrala M1 (Timpuri Noi – Semanatoarea – acum Petrache Poenaru), a fost inauguratムpe 16 noiembrie 1979. Lungimea liniei era de 8,63 km și deservea 6 stații.

La prima încercare a mecanicului de a porni metroul. tovarășii  s-au urcat în vagon, iar Ceauşescu a ordonat: „Să pornească!” Elena Ceaușescu a spus atunci că metroul nu va funcționa („Dacă o porni!”) și, într-adevăr metroul nu a pornit din prima încercare. Aceasta s-a întors triumfatoare spre tovarăș și i-a spus copilaresc: „Sâc, că nu merge!”. Trenul a pornit însă la a doua încercare a mecanicului de a-l mișca din loc. Ceaușescu s-a întors spre soția sa și i-a răspuns folosind aceleași cuvinte copilărești: „Sâc, c-a mers!€”

http://streetfiles.org/photos/detail/43579

La 19 noiembrie 1979 plecă din stația Semănătoarea primul metrou cu călători.

Statia de metrou Politehnica este un fel de muzeu subteran și îți oferă o călătorie în timp, până în Cretacicul superior, în urmă cu 65 de milioane de ani. Stația a fost inaugurată în 1983 și este pavată cu plăci de marmură pline de fosile. Marmura a fost adusă din Munții Apuseni.

156771_524891224190118_1017096837_n

Și totuși, cine au fost personalitatile care au dat numele stațiilor de metrou?

Stația de metrou Costin Georgian este singura stație care poartă numele unui fost angajat al Metrorex. El a fost directorul general al metroului după revoluție și și-a dedicat viața găsind soluții pentru dezvoltarea sistemului de metrou. A murit în ziua inaugurării magistralei M4 în anul 1992.

Petrache Poenaru (1799 – 1875) a fost pedagog, inginer și matematician român, membru al Academiei Romane. A fost secretarul personal al lui Tudor Vladimirescu iar ulterior, revenind în tară după călatorii și studii tehnice, s-a implicat în domenii legate de învatământ, administrație și inovație. În anul 1850 este co-fondator al Școlii de Poduri și Șosele (actuala Universitate de Construcții din București).

Pe Anghel Saligny (1854 – 1925) îl cunoaștem ca fiind unul dintre întemeietorii ingineriei românești și proiectant al complexului de poduri de la Cernavodă. Este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structura metalică, respectiv de beton armat.

Dimitrie Leonida (1883 – 1965) a fost inginer, electrician și profesor universitar. În 1908 a înfiintat prima școală de electricieni și mecanici din România, apoi, în 1909, Muzeul Tehnic ce îi și poartă numele. A participat la planul de electrificare a României. Pentru activitatea sa desfașurată până în anul 1945, a fost distins cu titlul de Laureat al Premiului de Stat. Ύn 1917 a realizat una dintre primele stații de emisie radiotelegrafică din România.

http://streetfiles.org/photos/detail/1773545

Nicolae Teclu (1839 – 1916) a fost un chimist roman, care a dat numele tipului de arzaƒtor (bec), Arzator Teclu. A studiat ingineria, arhitectura și chimia având o contribuție semnificativă în ceea ce privește dezvoltarea chimiei la nivel mondial. A devenint profesor de chimie generalムși chimie analiticムla Viena. Printre domeniile studiate de el se numară: studii de rezistențムa hârtiei și a fibrelor lemnoase, pigmenți minerali, uleiuri utilizate în picturムși combustia gazelor. Nicolae Teclu rămane unul dintre primii chimiști români recunoscuți la nivel internațional.

Membru titular al Academiei Romane, Nicolae Grigorescu (1838 – 1907) este primul dintre fondatorii picturii românești moderne și a devenit un simbol pentru tinerele generații de pictori care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, încercau sムaducă în atenția publicului valorile spiritualității românești.

Notă de final: Dacă v-ați întrebat vreodată de ce distanța dintre stații este atat de mare, ei bine, aflați că Elena Ceaușescu este de vină. Tovarășa și-a dorit stații rare ca să meargă poporul mai mult pe jos.

Dedic articolul în primul rând ție, cititorule dacă ai ajuns să citești până aici, lui Tami care a susținut ideea cu entuziasm și, nu în ultimul rând, tatălui meu, Aurelian Buzăianu, cel de la care am „moștenit” pasiunea pentru fiare.

Surse:

Scribd.com

Evenimentul Zilei

Episodul I: Tovarăşii care au construit metroul

Episodul II: De ce nu a vrut Ceauşescu metrou în Drumul Taberei

Episodul III: Săpături “mecanizate” cu mineri după indicaţii “manuale”

Episodul IV: Cine a mai fost şi Costin Georgian ăsta?