Fenomenul graffiti a devenit o ramură semnificativă a culturii străzii din SUA, fiind unul din cele patru elemente ale culturii Hip hop alături de BBoy-ing, MC-ing si DJ-ing. Unul din cei mai cunoscuţi writeri care au pus bazele graffitiului în Statele Unite a fost Taki183. Lupta autorităţilor cu grafferii în anii ’80 a dus la descurajarea fenomenului dar nu şi la stoparea acestuia. În timp, guvernele mai multor ţari au fost oarecum obligate de situație să fie din ce în ce mai inventive şi să creeze sisteme de securitate cât mai performante. Au fost create chiar şi spaţii legale unde artiştii străzii să îşi poată manifesta pasiunea pentru writing, însă pentru orice graffer ţintele favorite rămân garniturile de metrou şi de tren care le poartă desenele prin tot orasul sau chiar dintr-un oraş în altul.

Prima oprire din cadrul scurtei noastre călătorii prin spaţiul european: Franţa. Primele forme de manifestare ale graffitiului în spaţiul francez îşi găsesc originile în anul 1983. Pasiunea pentru graffiti, adrenalina şi dorinţa de a se perfecţiona sunt elementele care îi motivează chiar şi în zilele noastre pe writerii francezi cu experienţă dar şi pe cei aflaţi la început de drum. În trecut, cel mai des întalnite pe străzile oraşelor erau pieceurile încărcate de mesaje politice care aveau un caracter antirasist, antimilitarist şi care promovau drepturile minoritaţilor etnice. Astăzi, metroul constituie una din țintele preferate ale grafferilor atat francezi dar şi ale străinilor care vin în vizită doar pentru a-şi lăsa amprenta pe bine cunoscutele garnituri.

Germania a fost supranumită în trecut capitala graffitiului european, pentru că a fost un timp când aproape toate trenurile erau desenate, ceea ce multora le amintea de începutul glorios al acestui fenomen in SUA. În ultimii ani, guvernul a ajutat la îmbunataţirea sistemului de securitate şi al echipelor care curăţă trenurile de vopsea. Liderii şi-au propus să şteargă imediat desenele, înainte ca acestea să ajungă în trafic. O poză făcută desenului realizat pe o garnitura de tren aflată în circulaţie este o mândrie pentru orice writer german. Deşi mulţi nu apucă să mai realizeze o poză în trafic, aceştia se mulţumesc cu pozele realizate în yarduri sau hangare.Wholetrain este probabil cel mai bun film despre graffiti făcut vreodată, fiind primul film nemtesc de lung metraj care ilustrează lumea grafferilor exact aşa cum este ea. Filmul a fost lansat în Germania pe 5 Octombrie 2006 în cinematografe. Acesta prezintă povestea a două crew-uri rivale (KSB – Keep steel burning şi ATL – Above the law) care se luptă pentru supremaţie in oraşul lor. Lupta nu se realizează prin bătăi şi violențe, ci prin creativitatea writerilor şi numărul de desene realizate pe trenuri al fiecărui crew. Scenariul a fost scris de Florian Gaag. Tot el s-a ocupat de regie dar şi de coloana sonoră. Dorinţa regizorului a fost ca în film sa joace chiar writeri
adevărați, însă acest lucru nu a fost posibil deoarece era totuşi nevoie de persoane cu o bună experientă actoricească pentru a reda cât mai bine tipologiile în care se încadrează fiecare personaj. Cea mai grea misiune a lui Gaag a fost însă să convingă compania germană Deutsche Bahn sa îi lase pe writeri să deseneze direct pe trenuri. Toate desenele realizate pe trenuri sunt reale, regizorul primind acordul companiei feroviare germane de a lăsa grafferii cu experienţă să deseneze direct pe garniturile de tren. Writerii CemnozNeonWonCielMons si Pure au avut mână liberă, aceştia au realizat niste schite special pentru acest film pe care le-au transformat ulterior în adevarate capodopere pe metal.

Mai jos putem vedea o imagine neobişnuită pentru oraşul Frankfurt am Main, Germania. Un S-Bahn (metrou uşor regional) traversează oraşul purtând desenele writerilor ASTRO şi RIOT. O astfel de imagine este aproape imposibil de surprins, desenele fiind de regula şterse imediat.

Spania. Montana Colors. Un brand cunoscut grafferilor din întreaga lume, conceput de spanioli în anul 1994. Între timp licenţa Montana Colors a fost cumparată de către nemţi (Montana White, Montana Gold, Montana Black), spaniolii rămânând cu numele MTN (MTN Hardcore, MTN Alien etc.). Generaţii întregi de writeri pot mulţumi spaniolilor care au îmbunătăţit constant spray-urile pentru graffiti.

În Suedia, problema graffitiului a obligat autoriţătile dar şi conducerea metroului să găseasca noi metode pentru a stopa fenomenul. Driverii sunt instruiţi să nu coboare din cabine pentru a fugări writerii, ci să îi fotografieze cu un aparat pus special la dispoziţie pentru astfel de cazuri. Tot în Suedia a fost înfiinţată
poliția anti-graffiti numită Vandal Squad. Agenții de pază îmbracaţi în civil se plimbă prin staţiile de metrou vânând persoanele suspecte. O simplă pată de vopsea pe haine sau o poză facută unei garnituri pictate aflate în circulaţie te încriminează automat.

Cel mai cunoscut film despre graffiti produs de suedezi este Stockholm Subway Stories. Filmul ilustrează situaţia suedezilor care practică acest „sport”.

Fenomenul graffiti s-a făcut cunoscut şi în România după revoluţia din ’89, atunci cand creşterea numărului unor astfel de desene sau chiar şi simple mâzgăleli surprindeau pe toată lumea, într-un mod mai mult sau mai puţin plăcut. Astfel, graffitiul a devenit o manifestare tot mai frecventă în România postdecembristă care se adresează trecătorului sub formă de mesaj politic, social sau chiar cultural.Bucureştiul este recunoscut pentru garniturile vechi de metrou produse în epoca ceauşistă, este vorba despre faimoasele rame de metrou IVA/Astra fabricate la Arad. Acestea sunt faimoase în întreaga lume, writeri din toate colţurile lumii viziteaza anual Capitala ţării noastre pentru a-şi lăsa amprenta pe vechile vagoane. Putem spune despre Bucureşti că este capitala europeană a graffitiului în momentul de faţă, un spaţiu ideal pentru writing. Capitala ţării noastre este mai mult ca sigur singurul loc din Europa unde poţi vedea  vagoane de metrou desenate complet şi unde poţi simţi mirosul vopselei proaspete în staţii.

MSER. Un nume care impune respect şi admiraţie în randul writerilor europeni şi nu numai. 320 de panele realizate într-un singur an, creativitate inepuizabilă, stil simplu şi uşor de descifrat. În vara anului 2011 apare cartea intitulată Subway Player (Wholetrain Press/Italia). SERM, un nume răsunător în rândul writerilor explica în introducere pasiunea lui MSER pentru graffiti: el desenează, pentru a spune o poveste. Desenele sale aduc zâmbete pe feţele călătorilor presaţi de problemele zilnice specifice mediului citadin. Unii din ei sunt câteodată atât de impresionaţi de aceste desene, încat le şi pozează cu scopul de a-şi aminti mereu de ele, în viitor, când acestea vor fi înlocuite cu alte desene.

Cartea prezintă, prin intermediul unui interviu intens, viaţa lui MSER, evoluţia stilului sau, experienţele cele mai puternice dar şi cele mai riscante.

 Bine aţi venit în Paradis