Nu sunt un consumator de muzică hip hop creştină şi nu cred că vreodată va fi loc în mp3-ul meu pentru acest gen muzical. Îmi place muzica mai melodioasă, îmi place să aud sunete mai şlefuite, nu robuste, tăiate parcă cu toporul.
De ce se cântă muzică hip hop? Întrebări ar fi mai multe, însă răspunsurile sunt cele care lipsesc.
La fel cum un pescar foloseşte un anumit tip de momeală pentru un anumit tip de peşte, tot aşa e şi cu muzica. Mediul celor care ascultă evanghelia diferă. Nu toţi, pot sta în biserică ascultând două ore orchestra. Sunt tineri care toată viaţa au ascultat hip-hop. Au trăit practic pe străzi. Le place acest stil de muzică şi altceva nu ştiu. E o cultură. Unii din ei sunt atinşi de cuvântul lui Dumnezeu…dar tot nu vor îndrăgii orchestra. Au nevoie de ceva în schimb, de o alternativă.
De fapt muzica este amorală. Toate aceste sunete adunate nu exprimă nimic dacă nu-i se dă valoare. În cazul muzici creştine valoarea o dă Dumnezeu fiindcă este închinată Lui.

Dumnezeu poate atinge inimi şi prin muzica hip hop. Anul trecut în luna noiembrie cei trupa “Dunamis”din Oradea şi-au lansat primul album, debutând în muzica hip-hop creştină. Nu de mult am stat de vorbă cu ei si iată ce mi-au povestit: “Imediat după concertul de la Bucureşti din Decembrie, a venit la noi un bărbat de vreo 35 de ani, împreună cu soţia si fetiţa lor. Ne-a mărturisit că opt ani de zile a stat prin puşcării pentru mai multe infracţiuni. După ce s-a căsătorit Dumnezeu a lucrat la inima lui si a soţiei. Toată viaţa ascultase muzica hip-hop si ne-a spus că versurile noastre l-au încurajat mult. Este doar una din experienţele pe care le-am avut şi care ne încurajează să credem că Dumnezeu lucrează prin noi. Hip-hop-ul e limba străzii, dragostea e limba lui Dumnezeu, iar când le combini pe amândouă iese ceea ce facem noi”. Iată cum sună câteva din versurile lor:

A trecut ceva vreme de când ochii mi-am deschis
Şi mi-a m dat seama, lumea nu e chiar un paradis
Atunci am zis “Doamne am un mesaj de transmis”
Cu Seraia am decis ca să ne numim Dunamis
Să-L ducem pe Isus pe ritmuri de Hip-Hop
La ăia care mor in păcat si habar n-au ce fac
La puştii care işi înţeapă vena zi de zi
Care pentru-o doză îşi îngroapă viaţa-n datorii
Care nu mai pot zâmbi, nu mai pot trăi
Singura alternativă o au a se prăbuşi
Divorţuri, crime, furturi viaţa-i la mişto pentru voi
O trăiţi de parcă nu e nimic dincolo
Crucile pe care le purtaţi în gât nu vă salvează
Mătănii zilnice dar viaţa-i la fel de varză
Tot ceea ce contează e Dumnezeu adevaratu`
Că aurul si-argintul nu iţi vor plăti păcatu`!

Şi acel tânăr de pe stradă, cu creastă roşie în cap şi cu cercel în buză are nevoie de Cristos. Nu putem să-i declarăm pierduţi şi să mergem mai departe fără să încercăm să-i evanghelizăm. E mai uşor să facem “evanghelizări de lux” îmbrăcaţi la patru ace, în cele mai mari şi mai frumoase biserici, decât să ne coborâm în stradă. Strada ne sperie.

Dumnezeu nu ne cere tuturor să umplem străzile lăsând bisericile pustii. Are persoane potrivite pentru această lucrare. De ce spun “potrivite”? Pentru că mulţi din cei care astăzi evanghelizează străzile, au fost la rândul lor “culeşi”de pe străzi…atraşi probabil de muzica hip-hop creştină.