Parca s-a mai stins aceasta arta a culturii urbane, graffiti. Imi e dor sa admir un graffiti foarte frumos pe peretii orasului. Poate credeti ca incurajez acel „vandalism”, chiar deloc, incurajez desenarea pe pereti care ar trebui sa fie autorizati de catre primarii. In fine, oricum veti zice toti „In Romania asa ceva?”. Da in Romania, deoarece sunt foarte multi talentati in tara naosta, care din pacate nu poate sa se exprime numai pe foaie, unde opinia nu este atat de mare.

Am citit putin pe Wikipedia si am descoperit spre surprinderea mea ca exista locuri speciale pentru grafferi, dar deoarece acestea sunt legale, ele nu sunt frecventate de catre ei. Orientarea lor fiind totusi pe peretii statiilor de autobuz, metrou, etc.

Graffiti este un termen general referitor la inscripții caligrafiate sau imagini pictate sau gravate pe pereți sau alte suprafețe publice sau private, care nu sunt destinate acestui scop. Când este făcut fără consimțământul proprietarului, constituie vandalism (care este ilegal). Graffiti a existat încă din antichitate, în perioada Greciei antice și a Imperiului roman. Cu cat locul este mai privat, mai ilegal, cu atat este o performanta mai mare sa il faca. Din aceasta cauza o sa gasim o gramada de greffiti-uri in statile de metrou/autobuz. Graffiti-ul nu e doar un simplu text ci este un desen care trebuie sa fie cat mai complicat si mai diferit de altele. Fiecare graffitist/grup de graffitisti are tagg-ul sau.(tagg-ul este un desen propriu pe care numai el/ei il fac). Exista si grupuri anti-graffiti (vedeti in fundul paginii) cum ar fi „Vandal Squad”, care a facut un program pe PC numit Graffiti Studio in care faci graffiti pe orice fara a mai „mazgalii” peretii adevarati. Mai nou s-au facut locuri speciale pentru graffiti dar aproape nimeni nu vine pentru ca nu e ilegal.

In fine, sa trecem la subiectul acestui articol „Hip hop inseamna arta, iar arta inseamna graffiti„. Am dori sa deschidem putin acele vremuri in care graffiti-ul era mult mai apreciat decat in prezent. Dorim ca pe contul nostru de Facebook, sa publicam zilnic cateva poze cu imagini de pe peretii orasului Barcelona. Poate ne veti ajuta si voi cu cateva imagini surprinse cu aparatul vostru sau pur si simplu propriile desene.

Cu siguranta toata lumea stie de articolele din Wikipedia, dar as dori sa preiau despre „Fenomenul Graffiti„, pentru care nu ati citit inca. Cum a aparut, cum s-a manifestat publicul acestui fenomen si multe altele. Inainte de a citi, as dori sa va spun ca aceasta campanie, se va termina cu un concurs pentru pasionati, premiile fiind pe masura efortului vostru.

În anul 1971, publicația „New York Times” a realizat un material despre fenomenul graffiti care luase naștere pe străzile orașului New York. În acel articol se vorbește despre un anume „artist graffiti” care semna cu pseudonimul TAKI 183. Identitatea lui nu era cunoscută, știindu-se doar că numele său era Demetrius și că numărul 183 ar fi numărul străzii pe care locuia.

În anul 1973, sociologul Hugo Martinez, profesor la City College din New York, a intuit potențialul acestor „artiști ai străzii”, fondând Uniunea Artiștilor de Graffiti cu scopul de a promova artiștii talentați din lumea graffiti-ului, prin intermediul unor expoziții organizate de Uniune. Articolul din anul 1973 al revistei „New York”, intitulat „Parada graffiti”, semnat de Richard Goldstein, a fost o recunoaștere publică a potențialului acestor „artiști ai străzii”.

Începând cu anul 1974 s-a încetățenit stilul caracterizat prin realizarea de peisaje întregi de jur-împrejurul tag-urilor, toate acestea pe suprafața întreagă a metrourilor sau alte mijloace de transport în comun.

Arta graffiti și-a început rapidul declin în anii ’80 când acest fenomen a fost absorbit de partea comercială și de piața artistică a New York-ului. Anii ’80 au însemnat deci un regres în istoria mișcării graffiti-ului și datorită schimbărilor majore care aveau loc în societatea americană. Cocaina a început a fi folosită tot mai des, iar traficul de droguri a dus la achiziționarea armelor de foc. Toate aceste elemente se întâlneau pe străzi, viața pe stradă devenind din ce în ce mai periculoasă. Pe deasupra, legea a interzis comercianților vânzarea vopselelor minorilor, iar comercianții erau obligați să depoziteze vopselele în locuri special amenajate, făcând astfel furtul din magazine mult mai dificil.

Totodată, bugetul orașului New York destinat stopării mișcării graffiti s-a mărit, de acum înainte parcurile și depourile fiind mult mai bine păzite. Au fost ridicate garduri electrice de protecție, iar orice distrugere cauzată acestora era prompt reparată. Astfel, multe din zonele preferate ale artiștilor graffiti au devenit aproape inaccesibile. Procesul de îndepărtare al desenelor graffiti din New York a luat o nouă amploare, fapt ce a frustrat mulți amatori de graffiti. Pe 12 mai 1989, orașul New York a emis o decizie prin care erau scoase din folosință toate mijloacele de transport în comun care au fost victima mișcării graffiti. Acesta a fost începutul așa-zisului curent al „vagoanelor curate”, prin care se dorea descurajarea „bandelor graffiti” și curățirea orașului.

Dar cu toate aceste interdicții, mișcarea graffiti nu a dispărut, ci din contră s-a omogenizat, transformându-se într-o goană după zone propice realizării de graffiti. S-au creat bande de tineri care dețineau anumite teritorii, marcate prin însuși stilul folosit în desenele graffiti. Lupta pentru păstrarea acestor teritorii a dus la creșterea numărului de acte de violență, ajungându-se până la uzul armelor de foc.

Datorită lipsei vopselei și a pericolului de a sta un timp prea îndelungat la locul unde se făceau desene graffiti, procesul artistic de realizare al tag-urilor a decăzut.

Graffiti ca metodă de exprimare a fost utilizată și de generația muzicii rap. Muzica rap, originară din sudul Bronxului, New York, a apărut la mijlocul anilor ’70 și a fost inițial asociată curentului muzical denumit hip-hop. Această mișcare a inclus și alte forme de manifestare, precum break dance-ul și arta graffiti. Importarea culturii hip-hop de către țările europene a dus și la acapararea valorilor acestei culturi muzicale, printre care și fenomenul graffiti.

sursa: Wikipedia