BUG Mafia

Pe 12 octombrie, B.U.G. Mafia, una dintre cele mai reprezentative trupe din muzica românească postdecembristă, aniversează 20 de ani de la înfiinţare. Într-un interviu-eveniment pentru „Weekend Adevărul“cei trei membri ai formaţiei vorbesc despre cele două decenii de „poezie de stradă“ care şi-au pus amprenta asupra întregii societăţi româneşti. Astăzi, prima parte: despre începuturi, cultura hip-hop, Paraziţii, marijuana şi relaţia cu presa.

„Priveşte bine, pe lângă tine, că ai putea să înţelegi ceva…“. S-au scurs aproape 24 de ani de la Revoluţie, iar tranziţia României a fost marcată de multe variabile: în politică, justiţie, economie, societate, artă. Puţine au fost constantele şi au avut pe nedrept soarta excepţiei de la regulă. B.U.G. Mafia nu numai că este, de două decenii, una dintre constantele muzicii româneşti, dar a depăşit de mult graniţele (adeseori superficiale) ale showbizului, transformându-se într-un fenomen social. „Niciun senator n-a coborât vreodată în cartier“, spune poezia de stradă a celor trei. Nu, acolo i-au ascultat şi „respirat“ ai lor. Însă povestea de cartier a ajuns departe, până-n în zone rezidenţiale, „contaminând“ viitori lideri politici. Pe când se întâmplau basmele, puteam să-i numim simplu Vlad, Dragoş şi Alin. Au rămas tot ei, chiar dacă Tataee, Caddy şi Uzzi au schimbat astăzi porecla în renume, ca-n versurile lui Alecsandri. Brută, neşlefuită, dură, reală, profundă, poezia lor a scăpat din „sclavia“ iambilor şi-a troheilor, dar a vorbit o limbă comună în care s-au regăsit şi cei care îi ascultau în faţa blocului din Pantelimon, şi cei care le puneau CD-urile pe aparate ultraperformante. B.U.G. Mafia s-a suprapus tranziţiei româneşti deşi, paradoxal, au avut drumuri paralele. Cine e cu ei?

Material video realizat de Alex Varninschi.

„Weekend Adevărul“: Pe când se întâmplau basmele, în 1993… Aşa a început totul, ca într-un basm? Tataee: Nu ştiam nici noi ce era. Nu doar în muzică, în toate domeniile, în perioada aceea era un haos total şi nu ştiai de unde să începi. Bineînţeles că în muzică era, cu atât mai mult, o problemă pentru că nu existase industrie muzicală până atunci. Nu aveam acces la studiouri, la informaţii, la oameni care să ştie ce fac. Nu existau manageri. Pe vremea aceea aveam o singură casă de discuri, n-aveam radiouri comerciale, n-aveam nimic. Nu am mers pe ideea că o să avem vreodată succes. Noi am zis: „Hai s-o facem şi vedem ce se va întâmpla“. Oricum, prea multe variante pentru fiecare dintre noi nu erau. Muzica era ceva nou, care ne-a plăcut foarte mult şi s-a legat, oarecum, natural. Eram foarte timizi şi nu conştientizam prea bine ce facem. Încă stăteam acasă, la părinţi, când ne-am îndrăgostit de muzica rap. Tataee:Da, erau casete-pirat. Aşa am ajuns să ascultăm hip-hop. Mai erau emisiuni înregistrate pe casete video precum „Yo, MTV Raps“. Tocmai apărea cablul atunci. Câţiva care aveau cablu înregistrau emisiunea, circulau casetele video. O altă sursă de informaţie erau cele câteva reviste româneşti, mai erau revistele germane sau americane aduse din afară. În ceea ce priveşte modul în care circula informaţia, diferenţa era uriaşă. Pentru cineva care s-a născut în anul 2000 este de neimaginat. Erau foarte puţine surse, toată lumea care asculta hip-hop era avidă şi foarte activă în căutare de muzică. Comunitatea hip-hop era destul de mică, pentru că genul muzical era foarte proaspăt. Rock, pop şi Depeche Mode se mai auzeau. Era taberele, rockerii, „depeşarii“, apoi au venit rapperii. Tataee: Cred că un mare rol în mediatizarea rapului în România l-au avut MC Hammer şi Vannila Ice, pentru că ei au popularizat acest gen la nivel de masă, chiar dacă nu în cea mai pură formă a lui. Clar este un merit şi un ajutor pentru rapperii de aici. Tocmai începeau să se organizeze, apăreau mici evenimente, ne întâlneam pe la TNB (Teatrul Naţional din Bucureşti – n.r.), la Sfântul Gheorghe, stăteam şi ascultam muzică după care plecam. Cum v-aţi cunoscut voi trei? Tataee: Ne-am cunoscut pe rând. Iniţial m-am întâlnit eu cu Caddilac, pe stradă. Purtam o şapcă cu Cypress Hill cusută, de un prieten, de mână (râde). Am intrat în vorbă, am schimbat nişte muzică. La câteva săptămâni după prima noastră întâlnire ne-am spus: „Hai, poate facem ceva împreună“. Iar cu Uzzi ne-am întâlnit la un an şi ceva după. Căutam mai mulţi artişti, voiam să creăm un soi de grupare şi să începem să înregistrăm primul nostru album. La alte câteva luni a venit şi concluzia că trebuie să cântăm toţi trei în această formulă finală a trupei.

Uzzi, tu erai la altă trupă atunci când te-ai întâlnit cu ei. Uzzi: Eram la Demonii. Cum te-ai rupt de acolo şi ai venit în Mafia? Uzzi: Băiatul ăsta cu care eram a vrut să-şi facă o altă trupă, de fapt, încă una pe lângă asta (Demonii – n.r.), că aşa era la modă atunci. Pe mine m-a rupt în două treaba asta. Tataee: Cam în acelaşi timp a venit şi propunerea de la noi, o alegere naturală pentru toată lumea. S-au legat lucrurile natural. În general, de-a lungul timpului, pentru noi, s-au întâmplat multe lucruri care au fost coincidenţe norocoase. Au fost multe momente norocoase, iar formarea trupei este unul dintre ele. Cum v-aţi ales numele? Tataee: Copiam artiştii de afară şi ne luam nume cât mai ameninţătoare. Treaba cu Underground, că iniţial aşa s-a numit, era la modă afară. Genul acesta muzical nu explodase la nivel comercial şi nici măcar în Statele Unite nu era o sursă considerabilă de venit. Atunci când am ajuns la formula completă cu trei oameni am decis să ne schimbăm stilul şi să cântăm în română, pentru că nu ne înţelegea nimeni în engleză. Nu mai mergea nici numele Black Undergound, aşa că ne-am gândit să-i adăugăm ceva. Mergeam într-o zi pe la Universitate şi aşa ne-a venit ideea: „Mafia“. Ne-a plăcut foarte mult, ni s-a părut că se potriveşte foarte mult cu muzica pe care voiam să o facem. Era un cuvânt foarte cunoscut oriunde, apoi am hotărât să prescurtăm Black Underground în „B.U.G.“. Am avut multe probleme cu „B.U.G.-ul“ ăsta, au existat câteva discuţii de a renunţa la el, dar nu am făcut-o. A fost ceva special, multă lume se întreba ce înseamnă, a ajutat un pic.

Mai multe detalii pe Adevarul.ro