Gani  Deoarece rap-ul înseamnăunitate, e de la sine înțeles faptul că acesta înseamnă șiegalitate”, tocmai de aceea am hotărât ca astăzi să port o discuție cu o reprezentantă a sexului frumos, și anume cu Gani – cea care a avut curajul să rimeze într-o lume guvernată de masculi.

Răsfoind arhivele cu interviuri marca BlackSheepSound, am avut plăcerea să văd că Gani ne-a acordat un interviu acum ceva timp. Să vedem evoluția ei astăzi, la cinci ani după acel interviu, doar că nu o să vă ofer prea multe detalii cu privire la ceea ce am discutat cu ea, și vă voi lăsa să le aflați citind interviul.

Lectură plăcută!

Ana: Salutare, Gani! O să-ncep cu un mare mulțumesc, pentru că te-ai dovedit a fi interesată de participarea la acest interviu, pe care aș vrea să-l privim ca pe o discuție deschisă, nicidecum un interogatoriu, dar totodată ca pe o retrospectivă asupra carierei tale de MC.

Știm că majoritatea domnișoarelor care aleg drumul muzicii se avântă spre muzica ușoară, văzând rap-ul ca pe ceva strict „bărbătesc”. Voi continua prin a te întreba care au fost factorii care te-au influențat să alegi acest drum, și nu altul?

Gani: Salut, mulțumesc și eu pentru invitație! Rap-ul (și mai apoi cultura hip-hop în totalitatea ei) m-a atras de mică. Aveam vreo 10 ani când am început să acord mai multă atenție clipurilor rap ale vremii difuzate pe canalele TV străine. Asta se întâmpla prin ’96, când încă nu apăruseră posturile TV muzicale de la noi. Pe de altă parte, de cântat am fost atrasă de când am început să conștientizez ce se întâmplă în jur, mereu mi-am spus că la un moment dat o să ajung să fac asta. Prin întrepătrunderea acestor două coordonate s-a ajuns aici.

Ana: Ai putea să ne spui cum te-ai simțit tu – ca prezență feminină, să fii înconjurată doar de persoane de sex opus? A reprezentat acest lucru un impediment, sau din contra – te-a motivat să continui?

Gani: Mereu m-am înțeles mai bine cu băieții. Nu-mi plac fetele gen mimoze, care fac pe prințesele delicate, în multe cazuri dovedindu-se de fapt doar o fațadă. În anturaje formate majoritar din băieți m-am simțit mai natural, am putut să fiu eu însămi, păstrându-mi totodată feminitatea. Se poate, fată fiind, să fii luată în serios și să te integrezi ca „una de-a lor” (știu, corect gramatical ar fi fost „una de-ale lor”, dar suna dubios), atât timp cât există pasiuni comune, ai ceva în cap și nu cauți doar un prilej de a agăța „băieți răi”. Prefer să iau parte la discuții despre muzică, respect și cultură, să beau bere și să fac freestyle pe străzi cu oameni pe același film cu mine decât să mă plimb numai prin mall-uri și saloane. Deci, da, categoric m-a motivat.

Ana: Au existat critici asupra persoanei tale din cauza faptului că ai ales să faci rap fiind fată? Dacă da, în ce mod te-au „afectat” acestea?

Gani: Cu siguranță au existat. Nu știu cât de multe, fiindcă nu mai urmăresc de câțiva ani comentariile de pe Youtube. În față nu mi s-a zis, sau, dacă a avut cineva îndoieli inițial, cunoscându-mă, poate și-a schimbat ulterior părerea. De afectat nu mă afectează prea mult, dar pot spune că mă deranjează generalizările de genul „rap-ul nu-i pentru p#$%e” sau varianta mai light – „pentru o fată, e bine”. Sunt oameni ok și oameni mai puțin ok în orice domeniu, indiferent de sex. Să nu uităm că cei mai apreciați bucătari din lume sunt bărbați, deși tot femeile sunt trimise constant „la cratiță”.

Ana: Știm că înainte de a deveni MC în adevăratul sens al cuvântului, ai activat ca graffiti writer, iar mai apoi ca battle MC. Ce ne poți spune despre aceste experiențe, care este rolul pe care l-au avut în formarea ta ca MC?

Gani:  E mult spus graffiti writer. Într-adevăr, pe partea asta am avut primele interacțiuni concrete cu hip-hop-ul, dar mi-am dat seama în mai puțin de un an că nu era de mine, nu aveam suficient talent la desen și nici tragere de inimă să mă mobilizez. Între timp, m-am menținut cât de cât în contact cu lumea asta, am lucrat și într-un graffiti shop. Ce e amuzant e că, deși perioada adolescenței a cam trecut de ceva timp, de vreun an mi-a revenit cheful de adrenalină și interesul de a mă reapuca de desenat – mai mult ca un hobby, n-am pretenția de a fi considerată artist pe planul ăsta.

Nici etapa de MC de battle n-a durat prea mult, dar influențele respective se simt în continuare în versurile mele, am multe punchline-uri sau piese întregi ego rap.

Cu siguranță ambele experiențe au contribuit la ceea ce sunt în prezent și mă bucur că în ultimul an m-am reîntors la origini. Nu, nu m-a trimis nimeni de unde am ieșit, în schimb, în perioada asta am făcut primul piece la 10 ani de când nu mai dădusem nimic pe perete și am reînceput să iau parte la cypher-uri cu prietenii apropiați.

Ana: Să vorbim și despre materialele pe care le-ai oferit ascultătorilor. Primul a fost EP-ul „Pagini de Oracole”, pe care-l lansai în primăvara anului 2009. De ce ai ales acest nume și ce ai dorit să transmiți ascultătorilor prin aceste „pagini”?

Gani: Eram pe filmul ăla de nostalgie după anii copilăriei, când totul era simplu și frumos, dar noi nu conștientizam la vremea respectivă, etc, etc, și am vrut să transmit starea asta și celor care ascultă. Eram sigură că se vor găsi și alții care să se regăsească în asta. Deși materialul a ieșit în 2009, majoritatea pieselor le-am scris și înregistrat cu 2-3 ani înainte. Iar pe copertă (și în booklet, pentru cine a cumpărat CD-ul) apare chiar oracolul meu din generală (da, încă-l mai am).

Ana: Ai făcut parte din proiectul „Soul Brovaz”, dar și din singura trupă feminină de rap din România, alături de Liry, cu care ai lansat albumul „Alternative”. Poți să ne spui de ce nu a existat continuitate în privința acestor proiecte și ai ales să lucrezi pe plan individual?

Gani: Pe plan individual am început și, dincolo de proiectele de trupă în care am fost implicată, mi-am continuat mereu și activitatea solo.

Nu știu câtă lume mai ține minte de Soul Brovaz. Din start n-am gândit-o ca pe o trupă de lungă durată, ci mai degrabă ca pe un proiect în care ne-am reunit trei oameni cu un scop comun – să participăm la concursul Ultimatum pentru Artă din 2007. Nu am avut o activitate prea bogată, dar am bifat locul doi la concurs, o piesă, o apariție pe o compilație și câteva cântări în formulă mai mult sau mai puțin completă.

Trupa cu Liry nu e de domeniul trecutului, urmează să revenim la un moment dat, doar că în ultimul timp am preferat să ne concentrăm pe proiectele solo. Din punct de vedere muzical am ales să urmăm drumuri destul de diferite în ultimii ani, dar prietenia s-a menținut.

Ana: Pentru că mai sus am menționat albumul „Alternative”, în ce context a apărut acesta și care a fost impactul său asupra ta? A reușit acesta să atingă standardele dorite de tine? Cât de receptivi au fost ascultătorii în privința sa?

Gani: Uitându-mă în urmă, sunt mulțumită. Chiar dacă nu toate piesele de pe „Alternative” au avut parte de expunerea pe care poate consideram că ar fi meritat-o, raportat la pasiunea și implicarea depuse, mă bucur că albumul a avut un anumit impact și că încă există oameni care vor să-l comande. Spre deosebire de alte piese mai vechi, n-am vreo problemă în a le da altor persoane să asculte „Alternative”, chiar dacă are deja 3-4 ani și între timp îmi place să cred că am mai evoluat.

Ana: Pe același album menționat mai sus se regăsesc colaborări cu Cedry2k, Krem, Nwanda, Bean, și mulți alții. Cum te-ai simțit să muncești cot la cot cu acești oameni pentru a duce la bun sfârșit fiecare piesă? Au marcat într-un oarecare fel aceste colaborări evoluția ta ca MC?

Gani: Onorată și recunoscătoare. E un sentiment frumos să vezi că atunci când te implici și faci ceva cu pasiune, alți oameni reprezentativi din domeniu apreciază și acceptă să-și aducă și ei contribuția. Îți dă încredere, te motivează.

Ana: În 2013 ai lansat albumul „Rimă Organizată”. Cum l-ai plasa pe acesta față de primul tău EP din punctul de vedere al evoluției? Care a fost conceptul său și ce ai dorit să transmiți ascultătorilor prin piesele care se regăsesc pe el?

Gani: O abordare mai matură și mesaje mai diversificate, dar foarte puternice. Conform tradiției, și acest album a apărut la 2-3 ani după ce am scris majoritatea pieselor, cu atât mai mult cu cât între timp luasem și o pauză de la asta ca să mă ocup de albumul Gani & Liry. Dacă pe primul EP piesele au un caracter destul de personal, pe „Rimă Organizată” am luat în general poziția unui observator, care relatează și analizează din exterior. Mai mult ca sigur m-a influențat și ce studiam în perioada în care am scris piesele – diverse lucrări de psihologie și sociologie.

 Ana: În același an, a urmat mixtape-ul „Figuri de Skill” – acesta fiind cel care încheie lista materialelor semnate Gani. Este acesta cel care desăvârșește munca ta?

 Gani: Mixtape-ul a ieșit în noiembrie 2014. Pe lângă anumite freestyle-uri și piese noi (dintre care „Nu, mersi.” beneficiază și de clip), am inclus și multe din bucățile mele de pe piese pe care am fost invitată de-a lungul timpului. Am vrut să fie un fel de trecere în revistă a ce am făcut până în punctul ăla dincolo de materialele personale. Mă implic în fiecare proiect în care mă bag și am considerat că unele piese poate nu avuseseră parte de prea multă expunere la vremea lor, iar asta era ocazia potrivită să le readuc la lumină, inclusiv pentru cei care poate nu știau deloc de existența lor. „A desăvârși” mi se pare un pic cam mult, aș spune mai degrabă că acest mixtape încheie un capitol, lăsând loc pentru următoarea etapă.

Ana: Urmărindu-ți activitatea, am avut plăcerea să văd că nu te oprești aici și pregătești un mixtape, dar și alte proiecte care urmează să apară în paralel cu acesta. Ce ne poți spune despre proiectele de viitor?

Gani: Momentan nu lucrez la un nou material solo, mă concentrez pe mai multe piese pe care am fost invitată și pe un proiect mai complex, care implică mai multe persoane. Nu pot să dau mai multe detalii acum, dar, dacă totul decurge bine, o să iasă ceva inedit pentru România. În plus, vreau să experimentez, sunt în căutare de beat-uri mai atipice, care să mă pună la încercare și să necesite flow-uri diferite, am reînceput să scriu și în engleză (deși n-am de gând să insist prea mult pe partea asta, suntem totuși în România) și vreau ca în viitoarele piese să inserez mai multe bucăți pe care cânt propriu-zis.

 Ana: Acum patru luni ai lansat piesa „Primul”, care beneficiază și de un videoclip, alături de EnerGIA. Ești mulțumită de modul în care a fost primită de către publicul ascultător? De asemenea, ne poți spune mai multe despre colaborarea ta cu GIA? Urmează să lansați ceva nou în viitor?

Gani: În mare parte, da. Evident că nimic nu are cum să fie pe placul tuturor, evident că există și persoane care n-au simțit nevoia să acorde prea multă atenție versurilor, motiv pentru care poate n-au prins toate nuanțele și sensurile duble de pe acolo, dar multă lume – atât artiști, cât și ascultători – ne-a felicitat. Piesa asta e foarte personală pentru amândouă și poate fi înțeleasă 100% doar de persoanele la care facem referire acolo.

Nu-mi plac chestiile riguroase, planificate cu mult timp înainte. Piesa asta a fost fix pe filmul de spontaneitate: eram în vizită la Gia, în bucătărie, ascultam diverse instrumentale pe laptop și la un moment dat ne-am trezit spunând că ar trebui să facem o piesă împreună. Nu știu cum nu ne gândiserăm la asta până atunci, mai ales că suntem prietene bune și petreceam mult timp împreună în perioada aia, fiind și colege de muncă. Tot în bucătărie am scris, până la 8 dimineața. Deci, dacă vrea cineva să ne trimită la cratiță, ar trebui să știe că fix de acolo s-a născut piesa asta :)

Clipul, din nou, nu a fost planificat. Inițial am vrut să filmăm câteva cadre pentru un lyric video, în care noi urma să fim undeva într-un plan secund și accentul să pice pe versuri. De-asta sunt unele cadre destul de statice sau în care doar privim spre cameră fără să cântăm. Totuși, după ce am văzut filmările, ne-am entuziasmat și am zis să-l transformăm în clip propriu-zis.

Și da, mai urmează câteva proiecte împreună, dar toate la vremea lor.

Ana: Știm că au existat câteva concerte în cadrul cărora oamenii au putut să te vadă cântând live pe o scenă, iar într-o vreme ai apărut ca invitat al trupei Blanoz. Cum a fost prezența ta primită de către public? Vor exista și alte concerte cu Gani pe scenă în viitorul apropiat?

Gani: N-a aruncat nimeni cu obiecte mai mult sau mai puțin contondente pe scenă până acum, deci presupun că a fost ok :)). Am dus destule concerte fără om la dublaj, mereu m-am concentrat pe delivery și pe diverse caterinci pe moment cu publicul. Cum e și firesc, când există cineva la dublaj treaba e mult mai interactivă, mai alertă și îmi permite să variez față de sound-ul de pe CD. Poate o să urmeze și o apariție pe undeva în viitorul nu foarte îndepărtat, dar în ultima vreme am preferat să mă concentrez mai mult pe scris piese noi.

Ana: Ce părere ai despre fenomenul rap de la noi din țară, crezi că mișcarea este susținută îndeajuns?

Gani: Mișcarea a fost susținută mereu, de când a apărut și la noi, în funcție de mijloacele tehnice și de contextul social. Pornind de la prima emisiune de profil, de pe Radio Nova 22, care la 3 ani de la revoluție educa ascultătorii cu privire la istoria și etapele muzicii rap sau la terminologia folosită în celelalte elemente din hip-hop, la diverse evenimente de referință care s-au organizat, la cele câteva reviste (online sau distribuite pe CD, ca în cazul 4elemente) și chiar la fostele forumuri de battle, treaba a fost activă constant. Din păcate, cele mai multe n-au rezistat în timp. Acum avem ceva site-uri active, avem tot mai multe evenimente cu artiști de afară, se întâmplă lucruri. Fie că facem sau nu muzică la rândul nostru, depinde în primul rând de noi ca ascultători să ne autoeducăm și să ne menținem la curent cu ce se întâmplă în hip-hop, dacă vrem ca treaba să evolueze și să fie apreciată la adevărata valoare și de următoarele generații.

În loc să învinovățim adolescenții de acum că au gusturi diferite față de noi, am putea să acceptăm faptul că noi am crescut cu muzica din golden age, schimburi de casete și beri în fața blocului, în timp ce ei ascultă trap de pe smartphone. Pur și simplu sunt alte vremuri, nu e vina nimănui. Muzică bună încă se face, dacă știi unde s-o cauți. Important cred eu că ar fi să existe o dorință de informare și de lărgire a orizontului din partea tinerilor și mai multă răbdare și disponibilitate de a împărtăși cunoștințe din partea celorlalți. Poate în felul ăsta ar fi mai mulți liceeni entuziasmați să-l vadă pe KRS One și mai puțini oameni la 30 și ceva de ani rupți de ce se întâmplă în prezent.

Revenind, niciodată nu există „îndeajuns”: ar fi loc de mai multe emisiuni de profil pe TV (deși publicul de gen e la curent cu ce se întâmplă online) și de promovarea și a altui gen de rap și artiști către publicul larg, dar, încet-încet, observ că se întâmplă și asta. Să sperăm că rezultatul o să fie ce trebuie și că mai mulți oameni o să descopere ce înseamnă cultura hip-hop în loc să se limiteze la mentalitatea gen „muzica rap/graffiti-ul/breakdance-ul e cool”.

Ana: Ești unul dintre artiștii care pun preț pe mesajul transmis prin intermediul muzicii lor, care este mesajul pe care ai vrea ca publicul ascultător să-l asimileze ascultând muzica ta?

Gani: În ultima vreme cred că am făcut cam mult ego rap. Asta am simțit, dar acum simt că vreau să revin la mesaje mai diversificate. Nu consider că tu, ca artist, ești îndreptățit să le spui celor care te ascultă ce să facă, cum să gândească sau să-și trăiască viața. Am avut și eu etapa asta sfătoasă, dar cred că ai mai multe șanse să pui omul pe gânduri exemplificând cum gândești și privești TU diverse aspecte. Dacă-i arăți perspective și abordări la care nu se gândise, cred că e mai probabil să se producă ceva decât „impunându-i”.

Per total, mereu am încercat ca prin muzica mea să produc o schimbare pozitivă în cel care ascultă. Sper să reușesc asta și pe viitor.

Ana: Lăsând la o parte muzica, spune-ne câteva cuvinte despre Lavinia. Cu ce-și ocupă aceasta timpul liber și care sunt activitățile ei preferate?

Gani: Despre mine? Mulți rămân surprinși când îmi află vârsta (și până de curând nu mă încânta prea mult chestia asta, dar acum privesc partea bună), activez ca freelance copywriter, iar timpul liber mi-l ocup tot cu preocupări legate într-un fel sau altul de hip-hop. Îmi place să scriu, să desenez, să explorez zone ascunse sau în general ignorate din oraș, să mă interesez despre istoria lor, să mă plimb și să descopăr tot felul de detalii în jur. Și îmi plac acțiunile cât mai neplanificate. Din păcate, odată cu vârsta, nu prea mai ai timp pentru așa ceva, sau, chiar dacă ai, nu prea mai ai cu cine, fiindcă mai toți prietenii ajung să aibă alte obligații sociale și priorități.

Ana: În final, dacă există vreun lucru pe care întrebările mele nu l-au atins și ai vrea să-l transmiți, te rog să o faci.

Gani: Mi-ar plăcea să existe mai multă unitate între oamenii pasionați de hip-hop. Ne leagă aceeași pasiune și mi se pare păcat să se mențină scindarea asta. Nu foarte mulți MC sunt interesați și la curent cu ce se întâmplă pe planul celorlalte elemente, știrile și editorialele pe subiectele de genul ăsta sunt, de asemenea, destul de rare și, de multe ori, cine nu are o legătură directă cu una din celelalte ramuri rămâne prea puțin spre deloc interesat de ele.

Sper să existe cât mai multă dorință de cunoaștere, cât mai mulți ascultători interesați și de rap-ul de afară și cât mai multe evenimente organizate profesionist, unde toată lumea să-și găsească locul.

Ana: Îți multumesc pentru timpul acordat și pentru muzica pe care ne-o oferi!

Gani: Mulțumesc și eu, pace-acolo!

Pe lângă acest interviu, Gani ne-a spus și ce înseamnă hip hop-ul pentru ea într-un editorial realizat luna trecută, pe care-l puteți vedea aici.