Interviu-Nerub

 După cum bine știți, toamna se „numără bobocii”, noi însă, numărăm alături de Nerub lucrurile care l-au ajutat să-și consolideze statutul de artist, prin intermediul interviului de mai jos, în cadrul căruia acesta ne-a vorbit despre evoluția sa în muzică, dar și despre proiectele de viitor.

 Lectură plăcută!

Ana: Salutare, Nerub! Întâi de toate țin să îți mulțumesc pentru că te-ai dovedit a fi interesat de participarea la acest interviu, care de altfel este și primul interviu pe care-l acorzi site-ului nostru, lucru ce mă determină să continui cu următoarea întrebare: care a fost primul tău contact cu muzica și în ce context a avut loc acesta?

Nerub: Bună! Nu-mi amintesc efectiv primul contact cu muzica, dar îmi amintesc că îmi plăcea „Cotton Eyed Joe” când aveam vreo 3-4 ani. Prima dată când am avut ocazia să fac și eu asta a fost când am făcut ore de pian prin școala generală.

Ana: Povestește-ne despre începuturile tale ca artist de hip hop, ce a fost mai întâi: Nerub MC-ul sau Nerub producătorul? Ce anume a reprezentat pentru tine un punct de interes cu privire la această cultură?

Nerub: Ca mulți din generația mea am început ca MC fără beaturi și am ajuns să produc doar ca să am pe ce da. Cu timpul a cam amorțit MC-ul. Probabil stă latent, o să vedem cu timpul. Ce m-a atras a fost libertatea pe care mi-o oferă.

Ana: Pe lângă faptul că ești MC și producător, mai pui și muzică pe la evenimente, îndeplinind rolul de DJ. Cum s-a dezvoltat cea din urmă pasiune? Ce alte elemente ale culturii hip hop ți-ar fi plăcut să le stăpânești?

Nerub: A venit natural. Am fost MC de DNB o perioadă la Drumskill Crew în Suceava și am avut ocazia să văd cu ce se mănâncă partea asta. Fiind meloman oricum, mi-a fost ușor să experimentez ca DJ și am ajuns să fac asta aproape săptămânal. Într-o perioadă m-am și întreținut doar din asta. Mi-ar fi plăcut să fiu și graffer sau street artist dar nu prea știu să desenez.

Ana: Așadar, ești atât MC cât și producător. Știm că puțini MCs reușesc să devină producători de succes și invers. Care crezi că este metoda prin care poți excela în ambele direcții?

Nerub: Unora le e mai ușor să dea, altora să producă. Nu cred că e vorba despre metode, mai mult despre ce îți place să faci și despre cât te duce capul și inima.

Ana: Deși îți desfășori activitatea muzicală de aproape 10 ani, numele tău a devenit cunoscut printre ascultători destul de recent. Ne poți spune de ce ai ales să „ieși din umbră” acum, și nu mai devreme? Crezi că dacă te-ai fi „impus” mai devreme muzica ta nu ar fi primit atenția cuvenită?

Nerub: N-am încercat să mă promovez aproape deloc până la lansarea albumului. Decizia de a „ieși din umbră” a fost luată mai mult de un prieten de-al meu decât de mine. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă o făceam mai devreme, dar nu cred că mai contează.

Ana: Rolul unui producător în procesul de creație al pieselor este unul semnificativ. Tu cum te simți când stai în spatele producției? Care este cea mai „desăvârșită” lucrare a ta ca producător?

Nerub: Liber. „Cazi Ploaie”. Și ca să mai elucidez un mister, numele piesei n-are legătură cu Kazi.

Ana: Ce te-a îndreptat spre latura „experimentalismului” și până în ce punct vei continua să mergi pe această cale atunci când vine vorba de realizarea instrumentalelor?

Nerub: Am învățat să produc de unul singur, experimentând cu tot ce găseam. Asta e ce mă ține legat și presupun că e și motivul pentru care muzica mea sună cum sună.

Ana: Ne poți spune ce metode folosești pentru realizarea instrumentalelor? Care sunt avantajele pe care le oferă acestea, spre deosebire de altele?

Nerub: Am lucrat vreo 6-7 ani în Fruity Loops după care am trecut la Ableton Live. Nu pot numi o metodă constantă pe care o folosesc, depinde de ideea care-mi vine sau cu ce nimeresc să mă joc în momentul respectiv. Cum ziceam, îmi place să-ncerc mereu chestii noi. Ce contează foarte mult e să asculți (atent) ce faci.

Ana: Să vorbim și despre materialul tău de debut intitulat „Untitled Journey 01”. Vreau să te întreb cum a luat naștere ideea de a însuma un număr de piese într-un album și care este conceptul din spatele acestuia?

Nerub: E mai mult un showcase de producții pe care le-am făcut de-a lungul timpului. Cum am zis și mai sus, decizia a fost luată mai mult de către un prieten. Probabil intenția mea era să văd cum ar fi primită muzica mea de către oameni. Oricum, nu are un concept clar, e doar o colecție de piese.

Ana: Albumul s-a bucurat și de concerte de lansare în Cluj și București. Cum te-ai simțit pe scenă, împărțind cu ascultătorii fiecare sunet căruia i-ai dat viață? Cât de receptivi au fost aceștia în privința albumului?

Nerub: În Cluj a fost destul de „low profile” lansarea, însă în București m-au susținut și câțiva MC și a fost complet altă experiență. Am fost emoționat și surprins. Feed-back-ul a fost foarte bun.

Ana: Cum vede Nerub „Untitled Journey 01” astăzi, la doi ani de la lansarea acestuia? Vei continua seria „Untitled Journey”?

Nerub: Mă inspiră ce-am reușit să fac cu albumul. Încă îl ascult și uneori am impresia că nici nu l-am făcut eu. Am jonglat cu ideea de a continua seria, dar cred că o voi face doar când voi fi într-o situație similară cu cea în care eram când l-am scos pe primul.

Ana: În 2010 ai apărut în cadrul materialului numit „Compilația lui Dumnezeu”, în 2014 în cadrul albumului „Vise Triste” iar în acest an în cadrul unei alte compilații prezentate de către Kazi Ploae care poartă numele de „Bacșiș”. Ne poți spune cum a luat naștere colaborarea ta cu Kazi Ploae și dacă va exista continuitate în privința acesteia?

Nerub: Nu-mi dau seama exact cum s-a întâmplat, cred că au fost circumstanțele potrivite. Cu părere de rău pentru cine și-ar dori asta, nu vom mai colabora.

Ana: Cu ce alți artiști ai dori să colaborezi în viitorul apropiat? Și pentru că am adus vorba de viitor, te voi ruga să-mi spui dacă există proiecte la care lucrezi, și ce le pregătești celor care-ți urmăresc activitatea. Acum că ai „la activ” un material de instrumentale, vei lansa și unul cu tine în postura de MC?

Nerub: Cu albumul de MC nu știu ce să zic, până (și dacă) nu simt că asta trebuie să fac, nu cred că voi scoate un întreg album (deși, teoretic, cred că am chiar vreo două gata). Lucrez la câteva proiecte de care sunt destul de încântat, dar prefer să nu vorbesc despre ele ca să nu creez așteptări degeaba. În orice caz, veți auzi piese noi cu siguranță.

În ceea ce privește colaborările, nu urmăresc nimic. Prefer să se întâmple natural, când ajung față-n față cu oamenii cu care cred că pot face asta.

Ana: Cum vezi evoluția unui artist într-un oraș mai mic al României? Există anumite avantaje sau dezavantaje pentru cei care nu se „dezvoltă” într-un oraș mare? Crezi că locul de trai poate reprezenta un impediment când vine vorba de construirea unei cariere în domeniul muzicii?

Nerub: E clar că nu ai aceleași oportunități într-un oraș mai mic, însă oricine poate ieși la suprafață de oriunde – și o va face – dacă e cazul.

Ana: Ce părere ai despre cultura hip hop de la noi din țară? Este aceasta susținută îndeajuns? Și aici nu mă refer doar la ascultători.

Nerub: E destul de slabă mișcarea din punctul meu de vedere, în sensul că nivelul la care treubie să fii (sau compromisurile pe care trebuie să le faci) ca să te întreții cât de cât din asta te cam descurajează. Nu arăt pe nimeni cu degetul, posibilități sunt.

Ana: Spune-ne câteva cuvinte și despre Adrian. Cu ce-și ocupă acesta timpul liber și care sunt activitățile sale preferate?

Nerub: Citesc, ascult muzică, fac poze, filmez, mă uit la filme, la documentare, la seriale, mănânc, mai gătesc, mă dau cu bicicleta, mă joc, chestii de-astea de om obișnuit. Îmi plac foarte mult jocurile și îmi place să aflu.

Ana: Știm că în prezent încă studiezi, cum se îmbină facultatea cu muzica? Simți că acorzi suficient timp amândurora?

Nerub: Nu se îmbină decât rar, dar au loc una de cealaltă. Nu ofer cât timp aș vrea niciuneia dintre ele, din păcate, dar n-am de ce să mă plâng. E chiar ok.

Ana: În final, dacă există ceva ce ai dori să le transmiți celor care vor citi acest interviu, te rog să o faci.

Nerub: Toți avem muzică în noi, altfel n-am asculta muzică.

Ana: Îți mulțumesc mult pentru timpul acordat și pentru muzica pe care ne-o oferi!

Nerub: Și eu îți mulțumesc pentru interviu. Să sperăm c-o să mă lase inima să public mai multă muzică pe viitor.