Interviu-Traian-30.05.2016

 Sfârșitul acestei luni calendaristice este marcat de apariția unui nou interviu marca BlackSheepSound, interviu ce se concentrează în jurul activității unui MC de peste Prut, care a reușit să se facă auzit dincolo de hotarele țării sale, și anume Traian.

 În continuare, vă invit să citiți cele discutate alături de acesta. Lectură plăcută!

Ana: Salut, Traian! Voi începe prin a-ți mulțumi pentru răspunsul afirmativ pe care ni l-ai dat, în ceea ce privește acordarea unui interviu pentru site-ul nostru. Deoarece acesta este și primul interviu pe care îl realizăm alături de tine, doresc să ne îndreptăm atenția spre începuturi.

Așadar, care este contextul în care ai început să cochetezi cu rap-ul, dar și cu muzica, în general, și ce te-a determinat să urmezi această cale?

Traian: Salut și mulțumesc.

Păi, simplu, ascultam ce ascultau și ai mei. Tatălui meu i-au placut dintodeauna Paraziții (prima dată când i-am văzut live, am fost cu el la concert), iar de la mama, sora și fratele meu luam tot ce găseam, indiferent de stilul muzical. Nu eram prea vorbăreț, astfel că mă exprimam prin scris. Iar rap-ul pentru mine a devenit un mijloc prin care ofer textelor mele mai multă putere, le dau glas.

Ana: Ca MC, ești o apariție relativ nouă pe scena hip hop-ului, făcând parte din „noul val” de artiști care o populează. Cum a fost primită apariția ta de către publicul ascultător? A fost reacția acestuia unul dintre motivele ce te-au determinat să îți continui activitatea muzicală?

Traian: Neah, eu sunt din adâncul mării, n-am treaba cu spuma valurilor. A fost ok, nu mă plâng chiar dacă nu râd. Îs perfect conștient că ceea ce fac nu-i pe gustul multora, țelul meu e sa îi adun pe cei ale căror preferințe sunt aproape d-ale mele. Motivele pentru care continui să fac asta depind de mine. Evident, m-aș axa pe alte activități dacă aș vedea că nimănui nu-i trebe’ rapu’ meu.  În mod cert nu-i singurul lucru la care mă pricep.

Ana: Deoarece am adus vorba de publicul ascultător, te voi întreba cum este publicul din Republica Moldova, căci de acolo vii. Prin urmare, cum privește acesta hip hop-ul și cât de multă susținere pot simți artiștii din partea lui?

Traian: Oameni care ascultă rap sunt, fără îndoială. Dar cei ce susțin sunt mult prea puțini că să te facă să simți că are rost să continui. Indiferent cât de bun n-ai fi, dacă ești solitar de felu’ tău, nu vei ieși niciodată în față. Succesul tău depinde de cât de multă lume te cunoaște – ca om. Asta și mă deranjează, eu nu vreau la concertele mele să vii pentru că-mi ești cunoscut sau prieten, vreau să vii dacă-ți place ceea ce fac. Atât. Și oricum, pula mea, imaginează-ți ce pretenții pot să am de la un public pentru care hip hop-ul e acelasi lucru cu borala de Carlas? Ce pretenții pot să am când Vexx strânge 50 oameni la un concert în Chișinău? N-am boală pe nimeni, doar că îmi displace că se vorbește mult dar se face puțin. Și faptul că cei care-s buni, nu primesc niciodată pe merit și ies în față doar ipocriții.

Ana: Cărui lucru se datorează faptul că numele tău este mult mai cunoscut printre ascultătorii din România decât de cei de la tine de acasă?

Traian: Unicul motiv pertinent îmi pare că ceea ce fac pur și simplu corespunde mai mult gusturilor publicului din România, care e și mai numeros. În rest…nu știu, o fi mai slab nivelul de percepere a culturii hip hop probabil.

Ana: Care sunt condițiile în care un artist la început de drum se poate dezvolta, în țara din care vii? Cum privești „migrația” artiștilor spre orașele mari, crezi că astfel șansa lor de reușită sporește?

Traian: Indiferent de unde vii, te dezvolți dacă muncești. Dacă acel lucru te obsedează, te trezești și te culci cu el în gând – crești. Dacă depui efort – devii mai bun. Daca doar cauți scuze – lasă-te. Caută altceva. Dacă lucrul pe care-l întreprinzi nu e apreciat în mediul de unde vii – schimbă-l. Permite creației tale să se manifeste și să se dezvolte într-un mediu în care simți că ceea ce faci nu  e în zadar. Timpul ce-a trecut e pierdut. Important e ca timpul petrecut sa fie folosit util, nimic mai mult.

Ana: Până în prezent, ai lansat trei materiale discografice. Primul este mixtape-ul intitulat „Instinctiv vol. I”, pe care l-ai lansat în 2012, alături de Haz. De remarcat este faptul că Haz este unul dintre artiștii cu care colaborezi și în prezent. Spune-mi cum a luat naștere colaborarea cu acesta și dacă în viitorul apropiat va exista un al doilea volum al mixtape-ului respectiv.

Traian: La începutul lui 2012, când aveam 2 piese lansate, a ascultat, i-a plăcut, a văzut potențial, m-a chemat la el în studio, în alt oraș, ne-am împrietenit – și restul a venit de la sine. Haz e plecat din țară, dar da, plănuim ca în august, când va reveni, să ne baricadăm în studio și să înregistrăm volumul 2.

Ana: Cum vezi astăzi, în 2016, acest prim mixtape asupra căruia ți-ai pus amprenta? A însemnat el un „bilet” permanent de călătorie prin rap-ul românesc?

Traian: E bun ca text, slab ca interpretare. Aveam 17 ani atunci, fără pic de experiență. Nu-mi e rușine, dar nu e nici un material cu care să mă mândresc. Bilet? Nu. Permanent? Cu atât mai mult, nu. O făcusem de curiozitate și pentru propria-mi satisfacție.

Ana: Mixtape-ul menționat mai sus este urmat de un altul, și anume „N-ai timp? Fă-ți timp!”. Timpul și-a făcut datoria, iar prin intermediul acestui material, numele tău a ajuns la urechile unui număr mare de ascultători. Cărei categorii de oameni te-ai adresat, utilizând expresia ce alcătuiește numele albumului?

Traian: Nu am avut scop să rup gura târgului prin acest mix, nu știam ce fel de oameni vor asculta ca să știu cui să mă adresez. Când fac creația – nu-ți dau și explicația. Înțelege ce poți, că ai de unde. Totodată, mă adresez celor care-s la fel de obsedați de treaba asta ca și mine. Chiar n-am întâlnit om să-i placă ce fac – și să n-aibă idee de hip hop.

Ana: Deviza îți este „N-ai timp? Fă-ți timp!”. Crezi că în prezent oamenii mai dau importanță timpului? Au aceștia timp să audă, asculte și să simtă, când vine vorba de muzică?

Traian: Cine-și stabilește concret și corect prioritățile – are timp.

Ana: Tracklist-ul mixtape-ului este unul numeros, conținând 22 de piese, pentru realizarea cărora ai colaborat cu alți artiști din Republica Moldova. Spune-mi cum te-ai simțit să lucrezi alături de mai mulți oameni pentru a realiza un lucru finit. Sunt experiențele colective benefice pentru tine, ca MC, dar și pentru artiști, în general?

Traian: Lucrez mai bine de unul singur, dar, plăcerea și productivitatea în cadrul unui colectiv de oameni serioși și la fel de puși pe treabă – e infinit mai mare. Lucrul asupra acestui material a fost doar alaturi de Haz, pe care el l-a prelucrat. În rest, totul a depins de mine. Sunt doar 3 MCs cu care am colaborat, și un DJ, bineînțeles.

Ana: Te-ai gândit vreodată la a-ți desfășura activitatea în alt mod decât ca artist independent? Cum vezi apartenența unui artist la o trupă sau un grup muzical?

Traian: M-am gândit, dar n-am cu cine. Într-o trupă nu cred, dar în cadrul unui crew – da. În mod sigur îmi va face și o mai mare plăcere, și de asemenea produsul finit va fi mai bun. Dar,  sunt puțini oameni cu care pot fi p-aceeași frecvență.

Ana: În 2014, apăreai ca invitat al lui Omu Gnom în cadrul materialului „Atenție la neatenție II”, interpretând alături de el, Faust, Jager și DJ Gre Wu piesa intitulată „Rap-ul este pe mâini bune”. Cum s-a ajuns la o colaborare cu acesta și cât de multe ai învățat de la „profesorul de teorie lirică”, nume pe care i-l atribui acestuia în cadrul piesei „ArtCore”?

Traian: De prin 2013 mai schimbam uneori câte o vorbă cu Omu Gnom. Îmi plăcea și în continuare îl consider unul dintre cei mai lirici MCs. În aprilie am apărut pe albumul celor de la Gun Fu, strofă care probabil a confirmat, că merit să fac parte alături de alți MCs tari pe o piesă cu un asemenea titlu. Am învățat multe, e singurul cu care puteam vorbi ore întregi despre lirică, despre construcția textului, figuri de stil, etc. Consider că sub acest aspect avem foarte multe în comun.

Ana: Ulterior, colaborările tale cu alți artiști s-au extins, drept pentru care, ai apărut ca invitat în cadrul mai multor materiale. Ți-au întărit acestea „statutul” de MC? În ce fel te-au ajutat să evoluezi?

Traian: Nu am chiar așa multe colaborări. În ăștia 4 ani…am apărut ca invitat pe 10 piese, alături de cei pe care nu îi consideram doar MCs buni, dar îmi plăceau și ca oameni.  Singurul lucru pe care mi l-au întărit a fost autoaprecierea faptului ca „am spart granița” fără ca măcar să am în gând asta.

Ana: De curând, s-au împlinit șase luni de la lansarea celui din urmă material care îți poartă semnătura. Este vorba despre albumul „Scârbă”, al cărui nume este unul destul de sugestiv. Ce ai dorit să le transmiți ascultătorilor prin intermediul său? Ți-ai atins scopul prin realizarea materialului respectiv?

Traian: Scopul a fost de a îmi exterioriza starea: neputința, greața, ura, frica. Obiectivul n-a fost să arat ce e bine, ci opusul. E strict ce am trăit. Nu scriu SF-uri.

 Ana: Cât de mult timp ai alocat realizării albumului? Este acesta mai „complet” decât cele două mixtape-uri de care este precedat?

Traian: De când am lansat NTFT în 2013 am început lucrul asupra albumului „Individual”, în 2015 deja aveam peste 20 piese pregătite, opuse ca stare celor de pe „Scârbă”. Între timp, nu-mi mai reprezentau…dispoziția, astfel că am început „Scârbă”.

Chiar dacă a durat câteva luni, efortul depus a fost intens. Motivul pentru care primele 2 materiale sunt mixtape-uri e din cauză că eu consideram că nu-s pregătit pentru a scoate un album. Pentru că un album trebuie să aibă o poveste, o structură, iar „Instinctiv” și NTFT sunt doar mix-uri de piese. „Scârbă” însă, da, e exact cum am vrut. Sunt mândru de ce-a ieșit, chiar dacă impactul acestuia e cu mult sub așteptările mele.

Cu toată modestia, consider ca „piața” e suprasaturată de rapperi pizdificați, de gangsteri wannabe și albume mediocre, iar contextul în care am lansat acest material nu a fost potrivit pentru a fi „rumegat”. Sau, pur și simplu, nu e pe gustul oamenilor. Nu contează, oricum.

Ana: Instrumentalele pieselor de pe album sunt îmbinate cu sunete de chitară electrică. Cum ți-a venit ideea de a pune în practică acest lucru? Deoarece chitaristul care a contribuit la realizarea acestui lucru este membrul unei trupe de muzică metal, și anume Abnormyndeffect, vreau să te întreb în ce alte genuri de muzică te regăsești, dar și care sunt genurile muzicale care și-au pus amprenta asupra dezvoltării tale.

Traian: Ăsta a și fost conceptul albumului. Mesaj greu cu o muzică grea. Plus la asta, nu mi-am găsit stilul meu, încă experimentez. Ascult orice, în afară de manele.

Ana: De asemenea, cum privești persoanele care se limitează la a asculta un singur gen de muzică?

Traian: Limitate.

Ana: În prezent, participi la activități din cadrul cenaclului Bibliotecii Naționale din Chișinău, numit Cenaclul Republica. Ce loc ocupă cultura în viața ta și cum crezi că ar trebui aceasta să fie percepută de către oameni?

Traian, în cadrul Cenaclului Republica

Traian, în cadrul Cenaclului Republica

Traian: E o…activitate ca oricare alta, la care particip cred că de vreo 3 ani.  Aș fi ipocrit să le-o zic altora cum ar trebui s-o perceapă. Mă doare-n cot de cum e percepută d-alții.

13282345_10208378167245025_1416957341_o

Ana: Pentru că întrebarea de mai sus are legătură directă nu doar cu cultura, ci și cu literatura, vreau să te întreb dacă există cărți care și-au pus amprenta asupra dezvoltării personalității tale, iar dacă răspunsul este unul afirmativ, care sunt acestea.

Traian: Nu știu dacă și-au pus amprenta asupra dezvoltării personalității mele. Pot să-ți zic însă că-n ultimul an citesc și recitesc cu plăcere pe Murakami, Houellebecq și Vonnegut.

Traian

Ana: Te-ai gândit vreodată la a-ți folosi numele pentru a semna o carte, nu doar albume de muzică? Prin urmare, te-ai gândit la a debuta în domeniul literaturii?

Traian: M-am gândit, dar nu cred că se va ajunge acolo.

Ana: Există un alt element al culturii pe care o reprezinți pe care ți-ai fi dorit să îl stăpânești?

Traian: DJ-ing – clar. Dar nu mi-am acordat (încă, cel puțin) interesul necesar. Nu vreau să mă împart momentan în prea multe activități.

Ana: Până în prezent, ascultătorii te-au putut vedea cântând live, în cadrul mai multor concerte. Cum te-ai simțit pe o scenă, în fața unei mulțimi? Crezi că aceasta a asimilat ceea ce ți-ai dorit să transmiți în acele momente?

Traian, în cadrul concertului de lansare al albumului „Atenție la neatenție II” - 27.06.2014

Traian, în cadrul concertului de lansare al albumului „Atenție la neatenție II” – 27.06.2014

Traian: Mă simt foarte bine. Îmi scot toată energia negativă atunci când sunt pe scenă. Nu am trac, fiecare prestație fiind diferită de celelalte anterioare. Yo n-aș fi cântat dacă n-aș fi avut ceva de transmis. Dar deja nu depinde de mine ce și cum percepe cel care ascultă.

Ana: Vorbește-ne despre planurile tale de viitor. Pregătești ceva pentru ascultătorii tăi, în acest an?

Traian: Postez la fiecare 2 săptămani câte un track pe canalul meu de YouTube. Lucrez în paralel la un EP cu Jager, la mixtape-ul cu Haz, la un EP cu fratimiu la producție și la începutul anului viitor scot sub forma unui mixtape alaturi de un DJ – „Colaborari vol.1”, primii ’5 ani de activitate. Plus la asta…concerte, cypher-uri…ca-ntodeauna. Numa’ să fie oameni s-asculte.

Ana: Ajută-ne să-l cunoaștem puțin pe omul din spatele MC-ului. Cu ce își ocupă Traian timpul atunci când nu cântă rap?

Traian: Ultimul timp îl petrece căutând să afle dacă e ceea ce face sau ceea ce simte. În rest, secret.

Ana: În final, dacă există vreun lucru pe care întrebările mele nu l-au atins și ai dori să îl transmiți cititorilor noștri, te rog să o faci.

Traian: Mai mult respect și înțelegere. Să nu pierzi timpul căutându-te pe tine, căci zilnic te schimbi. Și…spre sfârșit, să-mi asculți track-urile cu mai multă atenție, poți găsi chestii neașteptate.

Ana: Mulțumesc mult pentru timpul acordat și să ne auzim cu bine!