Tub de vopsea

tub-de-vopsea

 Atât instrumentele de scris, cât și cele de desenat, la fel ca orice alte instrumente, de altfel, au o poveste în spate. Același lucru se întâmplă și cu spray-ul de vopsea, fără de care writerii ar fi continuat să urmeze exemplul pictorilor, „împrumutând” ustensilele lor pentru a își realiza lucrările.

Sursă foto: Talk Local

Sursă foto: Talk Local

 Vă propun un exercițiu de imaginație!

 Gândiți-vă la cum ar fi arătat unul dintre aceștia cu un penson uriaș în mână și o găleată de vopsea alături. Aflându-se lângă o clădire. Încercând să scrijelească niște cuvinte sau forme, pentru a da viață unei lucrări. Ar fi avut nevoie de un adevărat antrenament pentru a se strecura noaptea, cu toată recuzita după el, nu?

 Ei bine, da. Iar în ciuda talentului sau măiestriei sale, i-ar fi luat mult timp să-și ducă munca la bun sfârșit.

 Tocmai de aceea există minți ingenioase care dau naștere unor invenții ale căror scopuri „evoluează” odată cu vremurile. Cine s-ar fi gândit că un american dornic să descopere o metodă mai ușoară pentru a vopsi niște calorifere va oferi, ulterior, substratul graffitiului? Și anume instrumentul căruia îi este acordată atât de puțină atenție, acesta fiind eclipsat de rezultatul final pe care îl poate oferi?

 Incursiunea noastră în timp ne duce până în 1949. În acel an, Edward Seymour, proprietarul unei companii de vopsele, se gândea la o metodă rapidă și ușoară prin care să le arate clienților săi învelișul de aluminiu pe care îl puteau căpăta niște calorifere în urma vopsirii. Soția sa pe nume Bonnie i-a sugerat să folosească un dispozitiv asemănător spray-ului dedicat uciderii insectelor. Soțul său, combinând vopseaua cu aerosolii într-un tub cu capac, a dat viață tubului de vopsea.

 Astfel, nuanța de gri a aluminiului a fost culoarea avută de primul tub de vopsea cu aerosoli.

 Realizând eficiența invenției sale, care prezenta avantaje precum: vopsire rapidă și ușoară, uscare la fel de rapidă și un rezultat îmbucurător, Edward Seymour a decis să producă mai multe astfel de obiecte, fructificându-și afacerea în același timp. Consecința acestui lucru a fost înființarea companiei Seymour of Sycamore Inc., care există și astăzi.

Sursă foto: Lukwam's Soup

Sursă foto: Lukwam’s Soup

 Ulterior, alte persoane captivate de „invenția” lui Seymour au pus bazele propriilor companii producătoare de vopseli cu aerosoli. Nume precum Krylon și Rust-Oleum îndeplineau aceeași funcție în industria respectivă.

Sursă foto: madamepickwickartblog.com

Sursă foto: madamepickwickartblog.com

 Până în 1979, au fost produse 270 de milioane de tuburi de vopsea cu aerosoli, numărul acestora ajungând la 412 milioane în 2011.

 Nenumărate obiecte căpătau un nou aspect cu ajutorul spray-ului de vopsea creat de către Seymour și alți „colegi de breaslă”. Nu și pereții, însă. Sau, cel puțin, nu în felul în care îi vedem astăzi acaparați de picturi contemporane, mult mai simplu numite graffiti.

 Existența acestui instrument a dus la apariția fenomenului atât de îndrăgit de noi astăzi, și anume graffitiul.

 Prin anii ’60-’70 au început să apară „activiști” cărora le era la îndemână acest tub de vopsea, ușor de mânuit, dar și ușor de ascuns în interiorul jachetei, în cazul în care erau surprinși în momentul „actului creator”, în care afișau pe un perete un text cu mesaj politic sau un desen care îi definea și totodată ajuta să se afirme.

Sursă foto: Artist Journals

Sursă foto: Artist Journals

 Aceste manifestări nu a fost trecute cu vederea, căci au existat tentative de a interzice utilizarea spray-ului de vopsea, pentru a nu încuraja vandalizarea spațiului public. Marile companii producătoare au refuzat să realizeze noi modele sau culori doar pentru a nu oferi suport „vandalismului”.

Sursă foto: Big Cartel

Sursă foto: Big Cartel

 Dar ne putem da cu toții seama de natura efemeră pe care a avut-o această încercare, deoarece trăim în anul 2017, iar spray-ul de vopsea încă există. De asemenea, graffitiul capătă un statut din ce în ce mai „special”.

 Astăzi, companiile producătoare de spray-uri de vopsea le furnizează writerilor  diverse tipuri de vopsele, în funcție de calitatea și modelul de tuburi de vopsea pe care cei din urmă le preferă. Să nu uităm că există și magazine specializate, de unde acești artiști le procură.

 Pe lângă preferințele în funcție de model și calitate, writerii își aleg și diferite capace pentru tuburile respective. Fiecare dintre acestea oferă un „efect” diferit în momentul aplicării vopselei.

Sursă foto: ebay.com

Sursă foto: ebay.com

 Întorcându-ne de unde am pornit, adică de la ideea apariției unui obiect a cărui viitoare utilizare este total necunoscută în acel moment, ne dăm seama că existența persoanelor ingenioase precum Edward și Bonnie Seymour oferă societății „puncte de plecare” pentru practicarea a diverse îndeletniciri, fie ele și mai puțin convenționale.

 Tot datorită lor v-am arătat în rândurile de mai sus că obiectul care „animă” pereții cu ajutorul măiestriei graffiti-writerilor merită să-și facă neprevăzuta evoluție cunoscută.

Sursă foto: The Corn Poppy

Sursă foto: The Corn Poppy

  *Sursa de inspirație pentru realizarea acestui editorial a fost canalul de YouTube numit Artrageous with Nate.