grandmaster-flash

 În ultimul timp au existat destule controverse legate de lipsa de cultură față de hip-hop a unei părți din publicul românesc al acestei culturi, implicit al stilului muzical născut de aceasta. Un lucru cert este faptul că în țara noastră a existat o explozie de ascultători în perioada Specii, influențată de mai mulți factori: În primul rând, stilul muzical a reprezentat un lucru nou în România, fiindcă suna diferit de hip-hop-ul pe care îl ascultam până în acel moment. Fiindcă tot mai mulți oameni au început să asculte, piesele au ajuns în mod inevitabil și la urechile celor ce nu se regăseau pe plan muzical în acel moment. În al doilea rând, toată lumea știe că o altă influență au avut-o și etnobotanicele, fiindcă pe atunci devenise o modă să asculți Specii în timp ce te bombardai cu otravă. Mă refer direct la Specii fiindcă tind să cred că „Ușile vol. 1” a fost mult mai ascultat decât „Amenințarea Maimuței” și „Imperiul Lianelor” unde îl regăsim și pe Kazi, datorită faptului că acei ascultători, în dorința de regăsire pe plan muzical, nu știau prea multe despre hip-hop-ul românesc, așa că ascultau cele mai „celebre” piese din acea perioadă, respectiv „Candy 2” / „Farmacia de la colț” / „Boomba” și lista poate continua. Tind să cred că cele două albume pe care se regăsește și Kazi au ajuns cunoscute și apreciate, de către ascultătorii despre care discutăm, puțin mai târziu, chiar dacă au apărut înainte de „Ușile vol.1”, datorită pieselor ce poartă numele materialelor.

 Acum nu vreau să fiu înțeles într-un mod greșit, căci sunt sigur că dacă nu pomenesc de acest lucru, o să se trezească vreun „mare fan” să îmi spună că eu îi atac pe artiști și că încerc să le fac o reclamă proastă, insinuând că datorită lor a scăzut cultura publicului de hip-hop din România. Nu din alt motiv, dar am mai pățit acest lucru. Așa că stați calmi, și eu îi ascult și îi susțin pe artiștii respectivi, încă din anul 2010, chiar dacă în prezent nu îmi mai place muzica pe care o fac o parte din ei, asta nu înseamnă că nu îi respect și cu atât mai mult, nu o să neg niciodată faptul că mi-au plăcut. Pot să fac trimitere directă la: „De ce trebuie susținut hip-hop-ul românesc?” – unde am discutat în amănunt acest lucru.

 Revenind la cele spuse anterior, sunt de părere că acea explozie a avut atât părți bune cât și părți rele. Ca orice alt lucru, bineînțeles. Pentru început, a propulsat o serie de ascultători în hip-hop-ul românesc, aducând și un nou „sound” în urechile noastre, dându-le curaj multora să se exprime și să simtă, măcar atât cât se poate la noi în țară, cultura hip-hop. Însă, au existat și părți rele, cum ar fi cele despre care am tot discutat, oamenii ce s-au apucat să asculte așa ceva fiindcă era la modă sau fiindcă doreau să se integreze într-un anume grup, pentru a beneficia de atenție sau mai știu eu ce alte minunății erau în capul lor. Ei bine, de aici pornește subiectul pe care doresc să îl abordez în acest editorial și am să o fac în mod direct, fără ocolișuri și fără să mai lungesc astfel povestea, fără nici un sens:

 Am ajuns în anul 2015, iar o parte din ascultătorii din țara noastră încă nu știu cine este Rakaa Iriscience. N-are nimic, nu? Să spunem doar că lumea nu a ascultat Dilated Peoples și în mod direct, nu aveau de unde să știe cine anume este Rakaa. Poate că nu este nici unul dintre cei mai cunoscuți artiști din hip-hop-ul străin, însă dacă tu te numești ascultător al acestui gen, atunci este o mare rușine să nu ai habar despre el. Noi i-am luat un interviu. De fapt, nu doar noi, ci mai multe site-uri din România, însă lumea a fost pur și simplu neinteresată. Aici o să fac trimitere exact la vorbele sale: „Nu respecți rădăcinile și copacul va muri!” – Exact! O mare parte din publicul românesc de hip-hop nu respectă rădăcinile acestei culturi!

 Tu, cititorule, dacă te regăsești în rândurile de mai sus, îți spun sincer că nu vreau să te atac, însă vreau să îți arăt cât de greșit este modul în care acționezi și cât de rău este faptul că lipsa ta de cultură îi afectează la rândul lor și pe alți oameni, dornici să guste din acest stil muzical. Dacă lumea habar nu are de Rakaa, atunci trebuie să mai am așteptări legate de DJ Kool Herc sau de DJ Afrika Bambaataa? Ce să mai spun despre Grandmaster Flash and the Furious Five? Dar poate că anii 70 sunt mult prea îndepărtați și trebuie să mă rezum la ceva mult mai recent. Oricum, nu mă pot abține și trebuie să vă spun că „I said a hip, hop the hippie the hippie to the hip hip hop, a you don’t stop.” există încă din ’79 – dar aici trebuie să facem legătura cu Sugar Hill Gang și niște disco rap, nu cu o piesă de-a lui Chimie, dragilor. Intrați pe Wikipedia și citiți, că este cea mai la îndemână sursă, nu? Dar vă asigur că după ce terminați tot de pe Wiki, o să vreți să știți și mai multe, iar căutarea voastră nu o să se oprească aici. Sau cel puțin așa îmi imaginez eu.

 Haideți totuși să înaintăm puținel în timp, să ajungem în momentul în care un „mare ascultător” mi-a spus că Wu-Tang au fost cei care au dat naștere hip-hop-ului. Deci, în gândirea lui, această cultură muzicală există de prin anii 92, cam atât. Bine, aș minți dacă nu v-aș spune că după a dat-o la întors și mi-a spus că a glumit și că de fapt știe că Tupac Shakur este cel care a pornit treaba asta cu versurile pe instrumentale și împușcături. Într-adevăr, de la 92 până la 88 nu este o mare diferență. Norocul nostru că îl avem pe Eminem! Glumesc. Haideți să revenim la subiectul inițial. M-am gândit că poate oamenii nu au cercetat atât de mult această cultură și că știu de artiști mai actuali. M-am înșelat! Am avut „plăcerea” să aflu că: „Vine tipul ăla Onyx în România!” și că „B-Real este site de hip-hop.” – Vă vine să credeți? Nu, vă jur că nu inventez și că tot ceea ce am spus și urmează să vă spun este adevărat. Mie mi-a fost incredibil de greu să accept că asta este cultura unor oameni care reprezintă, fie că vrem sau nu, o parte din ascultătorii de hip-hop în România.

 Acum câteva zile am postat pe pagina de Facebook a site-ului nostru o filmare ce îi are în prim-plan pe Yo-Yo, MC Lyte, Naughty By Nature, A Tribe Called Quest, Fu-Schnickens, CL Smooth, Guru, Das Efx, Wu-Tang Clan și KRS-One! Știți cât de interesați au fost oamenii? Aproape deloc. Au fost acolo șase persoane care să aprecieze postarea. Și nu mă leg de aprecieri, cât mă leg de reacția publicului la adresa unor asemenea filmări. Este aproape nulă! Filmarea este din momentul în care Arsenio Hall Show urma să se închidă! Și nu admit deloc faptul că eu știam de acel videoclip până anul trecut, însă admit faptul că din momentul în care l-am descoperit, l-am devorat în totalitate. Aici vreau să ajung: NU ESTE O RUȘINE SĂ NU CUNOȘTI!  În schimb, este o mare rușine să admiți că știi și să nu ai habar despre ceea ce a fost hip-hop-ul în trecut. Când vezi asemenea nume în descrierea unui videoclip, cum să nu dai „click” să te uiți, măcar să afli despre ce e vorba? Ah, sau aici intervine indiferența? Multora nu le pasă de trecutul acestei culturi, nu le pasă de reprezentații ei, fără de care nu ar fi existat artiști de hip-hop în țara noastră, nu le pasă de rădăcini și mai presus de atât, nu oferă respectul cuvenit celor ce îl merită!

 Cititorule, dacă te regăsești din nou în cele spuse mai sus, te invit să îmi urmezi sfatul și să te documentezi despre hip-hop. Tu ești unul dintre reprezentații României când vine vorba despre publicul de hip-hop, deci trebuie să îi cunoști trecutul pentru a îi cunoaște prezentul. Și după cum vedeți, m-am legat strict de partea de rap și foarte puțin despre DJ-ing. Nici măcar nu am adus în discuție vreun b-boy sau vreun beatboxer, cu atât mai puțin nu am vorbit despre graffiti. Așadar, dacă faci parte din valul de ascultători apărut în perioada în care toți căutau un stil muzical pe care să îl reprezinte, atunci, pentru binele nostru, caută informații despre el!

 Hip-hop-ul nu stă doar în trupele cunoscute din țara noastră, el este peste tot în lume. Țineți cont de unde a început și unde există cel mai real stil de viață în acest mod! Hip-hop-ul nu se rezumă doar la Eminem, Snoop Dogg și Dr. Dre. Fraților, există hip hop alternativ, breakbeat, G-funk, gangsta rap, hardcore hip hop, horrcore, hip hop industrial, jazz rap, iar lista poate continua! Iar voi, dragi ascultători, credeți că el constă doar în ceea ce se-ntâmplă în România? Vă inșelați în mod groaznic!

 Am citit un editorial unde un anume băiat a scris despre publicul român prezent la concertele de hip-hop ale artiștilor străini, ținute la noi în țară. Nu are rost să spun și eu tot ceea ce a zis el, fiindcă a spus-o foarte bine. Totul ține de voi, căci informația este disponibilă oricărui om dorește să o afle. În încheiere, vă repet să căutați cât de multe informații posibile despre rădăcinile hip-hop-ului de peste tot și să mergeți, atât cât aveți ocazia sau posibilitatea, la concertele artiștilor străini. Știu că mulți își doresc acest lucru și că nu le este posibil datorită banilor, însă nu la ei mă raportez în momentul de față, ci la voi, cei care aveți ocazia însă nu o faceți fiindcă nu aveți idee despre ce înseamnă hip-hop-ul cu adevărat. Și stați calmi, nici eu nu știu în totalitate, însă încerc să aflu și acum.

 *P.S.: „Jedi Mind Tricks sunt unii de cântă rock, parcă…” – Un alt mare cunoscător de hip-hop.