Old School Party Flyer Când am discutat despre lipsa de cultură sau indiferența ascultătorilor români de hip hop, față de cultura respectivă, am încercat să scot în evidență faptul că oamenii nu cunosc nici măcar trecutul acesteia, începuturile sau adevărații reprezentanți (din rap măcar), motiv pentru care își dau cu părerea în mod greșit când vine vorba despre hip hop-ul străin. Ceea ce a reușit să mă șocheze într-o oarecare măsură și să mă facă să doresc să reiau acest subiect, a fost ziua în care am citit pentru prima dată un comentariu de pe YouTube, postat în cadrul unei piese din hip hop-ul românesc, în care internatul susținea foarte sigur pe el, următorul lucru:

Hip hop-ul românesc este peste cel din State. Ăia cântă doar despre droguri, târfe și bani. La noi se face hip hop cu adevărat.

 Mi-am spus că este doar un specimen de comentator în necunoştință de cauză și că nu este posibil să vorbească în mod serios. Asta mi-am zis și în momentul în care am găsit un alt comentariu de acest gen, refuzând să cred că aceste persoane chiar sunt serioase. Totuși, credința mea s-a spulberat odată cu trecerea timpului, dat fiind faptul că am tot regăsit oameni care au această părere și care continuă să susțină că în State nu există hip hop, ba mai mult, că în România există cu adevărat această cultură și că noi o reprezentăm cel mai bine.

 Sunt încântat că ascultătorii de le la noi apreciază munca artiștilor români și că îi laudă, dar de aici până la susținere și educație este cale lungă. Hip hop-ul este o cultură internațională și o regăsim în întreaga lume, motiv pentru care reprezentanții ei nu se află doar într-un singur loc, cu atât mai puțin doar la noi în țară. Încă nu îmi vine să cred că mulți susțin asta. Totuși, mi se pare o totală lipsă de cultură să spui că în State nu există hip hop și că artiștii de acolo nu fac asta. De fapt, încă mă întreb cum este posibil să gândești în acest mod, având în vedere că vorbim despre locul unde a luat naștere această cultură. Încep să cred că ignoranța definește foarte bine o parte din ascultătorii români, dacă îi pot numi în acest fel.

 Să ne gândim la câteva nume deja foarte cunoscute, care făceau hip hop în State dinainte să mă nasc eu sau voi: KRS-One, Masta Ace, Wu-Tang Clan, Gravediggaz, Public Enemy, N.W.A., Mobb Deep și lista poate continua. Oricum, sunt sigur că ați mai citit aceste nume în articolele scrise de mine, cel puțin, dar sper că și de această dată, editorialul respectiv o să ajungă în vizorul cui trebuie și o să reușească să le mărească dorința de a se informa și de a cunoaște mai multe lucruri legate de cultura pe care toți cei care accesează acest site o apreciază. (Sau cel puțin așa îmi place mie să cred.) Cu toate astea, așteptările ca persoanele despre care vorbesc să cunoască nume precum Grandmaster Flash, DJ Kool Herc, DJ Afrika Bambaataa sau The Sugarhill Gang sunt inexistente. 

 În momentul în care pronunțăm numele anterioare, mintea noastră deja se îndreaptă către State și către hip hop-ul autentic, de la mama lui. Totuși, tind să cred că în România, o parte din oameni consideră că hip hop înseamnă doar rap. (Ca să fac și o paranteză, gândiți-vă că suntem în anul 2015 și că încă există persoane care susțin că ceea ce fac Paraziții se cheamă rap și ceea ce fac B.U.G. Mafia se cheamă hip hop. Sau viceversa. Nu e amuzant? Serios, încă există oameni care nu înțeleg faptul că rap-ul este o ramură din hip hop.)

 Revenind la subiectul nostru, sunt de părere că mult prea multă lume ignoră restul elementelor prezente în această cultură, cel puțin în România. Și dacă nu le ignoră, le oferă mult prea puțină atenție. Încă ne aflăm în stadiul în care învățăm, începem să cunoaștem hip hop-ul și mult mai multe informații referitoare la acesta ne sunt accesabile zilnic, datorită internetului care mai servește și la altceva în afară de înjurături pe YouTube, piraterie și filme porno. Având în vedere acest lucru, încă mă întreb cum e posibil să existe persoane care să susțină cele scrise în rândurile anterioare? Cel mai important lucru este cunoașterea. Dacă nu o o deținem, nu ne putem permite să vorbim, doar așa, ca să părem inteligenți și speciali.