Grasu Guess Who @ Euphoria Cluj (20)

Trecuse de ora 22 când mi-am dat seama că trebuie să ajung la Grasu XXL şi Guess Who. După o doză de bere în parc mă îndrept către Euphoria Music Hall, care acum cred că îşi trage numele de la faptul că muzica în sine se simte euphoric acolo la ce sonorizare excepţională au. Era o coadă imensă, cum rar vezi în Cluj. Începea să mă ia cu păreri de rău că nu am o doză pe care să o “parcurg” cât aştept. Pentru prima dată în experienţa mea de clubing coada a mers foarte, foarte repede, deşi erau cam 70 de oameni în faţa mea, am intrat în maaaxim 10 minute. Brici!

Publicul era total diferit faţă de cel cu care am fost eu obişnuită. Nu mai vedeam băieţaşii, fetele nu se încălţau în shoes, am numărat pe degetele de la o mână glugile şi şepcile, peste tot pahare în loc de beri. Clar nu mă aflam la un concert de genul celor cu care am fost obişnuită. La început m-am simţit puţin prost, eram underdressed şi ciufulită după o zi lungă şi obositoare şi toată lumea mirosea a flori, dar treptat, treptat mi-am dat seama că deşi colegii mei de party sunt la 4 ace, ei sunt acolo să se distreze, şi exact pe asta s-au concentrat. Nu păreau critici, nu era expectant de versuri, nu se aşteptau să se dea cu pace pentru nu ştiu cine, era distracţie, în cea mai pură şi onestă formă.

Warm-up de dat din funduleţ, foarte divers şi electrizant, Missy Eliot, Eve, Eminem, Busta Rymes, toate selecţiile numai bune să pună sângele în mişcare, să ne pregătească de energia artiştilor. Băieţii şi crew-ul ajung şi se îndreaptă către masa lor. Dacă aş vedea un minus e ăsta, lipsa backstage-ului, căci domnişoarele treceau pe lângă masa lor şi urlau ca în filme imediat cum dădeau în holul de la baie. Oricum aprecierea lor a fost răsplătită, Grasu le-a răspuns tuturor pe scenă, admirându-le, salutându-le şi dedicându-le câte o vorbă.

Intrarea pe scenă, cum era de aşteptat, în forţă! O energie din nou diferită faţă de cea cu care am fost obişnuită. De data asta vibe-ul nu era greu, încărcat, contemplativ, ci destins, îmi dădeau impresia unei găşti de prieteni care dau de băut că-şi ţin ziua împreună. Braţul sus nu era manifest, era dans. Evident, gândul îmi fuge constant la cât de clar e sunetul, de abia aştept să-i aud şi pe Paraziţii prin boxele alea. Toţi “Fac ce vor” eu vroiam să-mi fie dor de Bitza, însă tripul s-a schimbat repede pe “Tu” care era themesong-ul meu acum ceva vreme, al meu adică eu gen “Eugen” cu care nu am împărţit “Ultimul tango”. “Elegant” şi brusc nu mai vedeam domnişoarele, căci toate erau “Jos, Jos, Jos”. Am aflat că e din Bacău şi stă în Vitan, care poate pentru el e “Locul potrivit”. Am încercat să le leg atât de frumos cum a fost şi linia concertului. Din nou o premieră, după concert, toată lumea a rămas să se distreze, ceea ce este destul de rar în Cluj Napoca, unde publicul are un cult pentru un going-out migrator.

Mulţumiri Euphoria Music Hall pentru experienţa acestui show, şi încă odată aprecieri pentru sunet. Multă forţă artiştilor, că, frate, eu aş crăpa de ar bubui scena în halul ăsta weekend de weekend. Ne vedem pe 25 la Paraziţii, unde sper să fie o îmbinare a publicului pe care îl ştiu eu cu publicul întâlnit de data asta, se va crea ceva minunat!