Joi. Prima zi a lunii noiembrie. Pe străzile umede de la ploaia ce s-a revărsat peste oraș, ne îndreptăm către club Control. Ajunși acolo, am conștientizat că nu eram singurii ce doreau să asculte noul material al lui Norzeatic. DJ Undoo, DJ Dox, Aforic, Brugner, Omu Gnom au fost doar o parte dintre cei pe care i-am văzut strecurați în publicul numerous. Ca o adevărată gazdă, Norzeatic și-a întâmpinat la intrare participanții la eveniment, emanând energie și căldură în jurul său, zâmbind și salutând persoanele ce îi ieșeau în cale.

În așteptarea „Exerciții(lor) pe ritm de pace”, am profitat de muzica pregătită de Electric Brother pentru warm up-ul evenimentului. Cu puțin timp înainte ca ceasul să bată de miezul nopții, Norzeatic a urcat pe scenă pentru a-și saluta fanii și pentru a da drumul spectacolului așteptat de toată lumea. Pe toată perioada concertului, alături de el s-a aflat Tavi Scurtu, cel care a asigurat „coloana sonoră” a pieselor interpretate de către Norzeatic. Seara a fost deschisă cu prima piesă de pe album, „Revoluția”. Versurile au trasmis un puternic mesaj, iar câteva mi-au atras atenția.

Revoluția nu va fi teleghidată. Revoluția nu va fi de evitat. Revoluția adevărată nu latră, nu mușcă. Ea nu va fi dublată de voci pe bandă.

Concentrată la ceea ce se întâmplă pe scenă, am observant două monitoare pe care se derulau o serie de imagini. Nu mi-a trebuit foarte mult timp să îmi dau seama că acele imagini aduceau la viață piesa interpretată de către artist. Atunci, mi-a adus brusc aminte despre „Manifest”, clip-ul melodiei fiind filmat în timpul protestelor din ianuarie anul curent.

„Se lasă seara” și „Micii consumatori” devin personajele piesei de teatru în care Norzeatic joacă rolul regizorului. Instrumentalul piesei „Saboteur” mi-a adus aminte de jocurile pe televizor pe care le jucam în copilărie după ce ieșeam de la școală. Imaginile derulate pe monitoarele despre care vă vorbeam mai devreme mi-au confirmat că imaginația mea este acolo unde trebuie. Nu știu sigur dacă Norzeatic este iubitor de animale. Cert este că piesa „Câini bagabonți” a adus multe zâmbete pe buze. Din 10 câini bagabonți rămâne unul singur. După ce aflăm soarta a nouă dintre ei, hai să vedem ce se întâmplă cu singurul rămas.

Un câine bagabont stă singur, stingher. Mă duc să-i țin de șase, că am văzut doi hingheri.

Judecând după numele albumului, era de așteptat ca Norzeatic să ne facă un „Exercițiu” demostrativ. Cum altfel decât În clar cu roșu Montana? După prezentarea întregului album, am dat cu „Pace cartierului” direct „Din sub”. Trebuie să recunosc că reîntoarcerea în timp a transformat publicul liniștit într-unul „Supersonic” care a cântat alături de artist versurile pieselor menționate. Un val de energie a lovit în acel moment clubul, mâinile s-au ridicat în aer și un zumzet general s-a așternut în Control.

Fiind trecut de miezul nopții, am simțit în drum spre casă o senzație ușoară de foame. Atunci mi-am adus aminte de o parte din versurile piesei „Haz de ne-haz”

Dă-mi te rog un nectar și în loc de trigon un portofel cu cașcaval. Acuma că am un portofel plin cu cașcaval, nu mă doare nici la băscuţă. Mușc o gurița și mă pierd înapoi pe straduţe.

Am zâmbit și m-am pierdut și eu pe străduțe, nerăbdătoare să ajung acasă și să reascult Exerciții pe ritm de pace. Eu una nu am pățit-o, însă dacă ai ascultat materialul și simți că ceva nu este în regulă cu tine, artistul îți recomandă să mergi rapid la „Dr. Au Mă Doare”. Metoda sa de vindecare este rapidă și eficientă pe termen lung.

În continuare puteți vedea galeria foto din timpul concertului. Reamintindu-vă că Norzeatic continuă turneul de promovare al albumului, închei acasta recenzie cu ultimele sale cuvinte de pe album:

1-2, 2-10, domn’ primar, se aude?

Recenzie realizată de: Tami

Credit foto: Alexandru Bratu