Omu Gnom @ Fabrica (19)

Despre Omu Gnom și concertele sale am mai scris până acum. Însă de data asta este diferit. Ar trebui să folosesc doar cuvinte la superlativ care să contureze cât mai bine ce s-a întâmplat vineri seară în Fabrica. Aș vrea să fiu cât mai săracă în cuvinte, pentru a vă da măcar un impuls să nu ratați sub nicio formă următorul concert Omu Gnom și Măcel mai Chill.

În luna septembrie, când a avut loc primul concert în această formulă, am adăugat la finalul recenziei: “Cine nu a fost, să regrete. Cine a fost, data viitoare să-și ia de mână câte un prieten și să-l aducă să vadă ce se poate întâmplă la un concert rap cu live band.”. Ei bine, cine nu a fost nici acum, să regrete și mai tare. Eu una m-am ținut de cuvânt și am adus cu mine un amic venit din cu totul altă sferă muzicală. A ascultat, i-a plăcut, și a vrut să vadă și live. Și sunt sigură că nu a regretat și la următorul eveniment va mai trage pe cineva de mânecă.

Am ajuns, ca de obicei, devreme, să prindem cele mai bune locuri. Pe scenă este Enigo care se asigură că cei prezenți beneficiază de cel mai bun „€œtratament muzical”. Două bannere atârnă mândre cu fața spre public: „Câștigați-vă aurul la Jocurile Olimpice” și  „În aceste vremuri tulburi, tre’€™ să gândim limpede”. Timpul trece și înaintăm repede spre ziua de sâmbătă. Fabrica începe să capete contur, muzica nu se mai aude în surdină, ci bubuie în difuzoare. Cei prezenți „€œprofită” de ea și își mișcă trupurile nestigheriți. Când orologiul bate ora 00:00, micuța scenă este luată cu asalt de Omu€™ Gnom, Clara Mitola și Măcel mai Chill (live band alcătuit din A.T.M., Luca Sfura, Costi Grigore și Robert Moraru). „Ce se întâmplă” acum? Microfoanele sunt luate cu asalt, fiecare își ocupă locul  pe scenă și piesele incluse pe materialele Ai grijă să n-ai griji/Nu uita să nu uiți și „€œAtenție la neatenție” încep să curgă. După prima piesă, suntem convinși că are loc „€œReinvierea rap-ului românesc”.  Gnom urmează cutuma și își continuă discursurile dintre melodii, explicând „€œDespre ce e vorba”.

Publicul dublează artiștii de pe scenă la fiecare piesă. Nici refrenul piesei €„Ai dreptate” nu a făcut excepție, așa că, am o întrebare pentru tine:

Auzi, îl ști pe Gnom?
Foarte bine.
Nu te supăra, dar el nu-și mai aduce aminte așa de bine.
Așa că fii bun și nu-i mai analiza situațiile.
Vrei să-i arăți c-ai sânge-n coaie?
Tăie-ți-le!

Este timpul să ne upgradăm și continuăm cu o „Terapie” cu sunete calde de pian. Mischa Simeonov urcă pe scenă în valuri de aplauze și apasă clapele instrumentului cu o pasiune greu de descris în cuvinte. Se putea vedea cu ochiul liber cum fiecare notă muzicală îi trece mai întâi prin întregul corp, apoi ieșea la suprafață pentru deliciul tuturor celor blocați cu mâinile în aer. Spunem „€œStop” și cântăm într-un glas pentru a nu simți lipsa lui Norzeatic. Ne întoarcem puțin la concertul din septembrie și ne aducem aminte de „€œFunk”, o compoziție proprie ce conține strofa de pe „Mecanism”. Și „€œAzi” îl găsim pe lista de invitați pe Vapor, ce ne reamintește cu a sa engleză impecabilă cum stă treabă „€œCu Repu’€™”.

Valurile se calmează și urmează un moment de freestyle marca Omu Gnom. Nu cred că mai este necesar să vă spun câte aplauze au urmat. Însă pot să vă mărturisesc că eu m-am simțit hipnotizată de rimele pe loc. Când spiritele s-au calmat, pe scenă urcă Dima cu al sau didgeridoo. Sunetele instrumentului său s-au împletit perfect cu instrumentele deja prezente pe scenă și cu vocile lui Gnom și A.T.M. Locul său  este luat de băieții de la Ateliere de Creație (Celălalt și Fratele Costel) pentru trei piese ce au prelungit „Program(ul) de lucru”: „€œCine”, „Ceva” și „€œRap românesc”.

Jucăm „Cu cărțile pe față” și ne dăm „€œDemisia” din realitate pentru finalul concertului. Chiar dacă refuzăm să credeam că show-ul va avea un final, momentul era inevitabil. Așadar găsim „€œO potecă” și păsim încrezători pe ea. La finalul acesteia găsim trei instrumentiști desăvârșiți: Mihai Balabaș și Marina Pîngulescu (vioară) și Corina Ciuplea (violoncel). Desertul este servit. Din toate colțurile clubului răsună „€œMetehne”. Încep să cred că este piesa preferată a tuturor. Chiar dacă este o melodie scurtă ca și durată, mesajul său rămâne la fel de puternic și uneori ne trezim spunând „€œAm nevoie de un totul va fi bine că de aer și apă”.  Piesa „Limpede” încheie setlist-ul, însă asta nu ne împiedică să cerem bis…de trei ori. Ni s-a dat ce am vrut: „€œMetehne” este cântată de toată lumea, Dima urcă din nou pe scenă pentru „€œIntroducerea”, iar punctul final îl pune piesa ce a dat drumul concertului („Ce se întâmplă”).

Concert live a fost, amintirile au rămas. Vocea am pierdut-o pe la jumătatea evenimentului, însă asta nu m-a împiedicat să cânt până la finalul fiecărei melodie. Îmi pierdusem controlul asupra palmelor ce nu se mai opreau din aplaudat. Până a două zi aveam în minte numai „Omu Gnom, Omu Gnom (cine?), Omu Gnom”. Ridic încă o data mână pentru fiecare artist ce a urcat vineri pe scenă, însă și pentru fiecare persoană ce a decis să-și petreacă seara în Fabrica. Dacă tot nu v-am convins, aruncați o privire și peste poze și asigură-te că data viitoare îți vei rezerva un loc în fața scenei.

Voi încheia acest review cu declarația lui Krem, imediat după eveniment:

Nu se poate, e incredibil. E un geniu vizionar, clar. Iar data viitoare vreau să văd live Omu Gnom & Măcel Mai Chill feat. Filarmonica „G. Enescu”!