Subcarpaţi, NAS, Chimie & Shadowbox @ B’EstFest Summer Camp 2013 (41)

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti…

… a fost un festival care în 2007 şi-a înfipt timid rădăcinile în pământul românesc. În primii patru ani de existenţă, locul de întâlnire al devoratorilor de muzică live a fost în capitala României. Din 2011 însă, festivalul a fost transformat în “tabără de vară”, comuna Tunari trasând pe harta sa o nouă locaţie: B’EstFest Park. A fost anul în care am fost iniţiată în ale distracţiilor până în zori. Am prins gustul festivalului de trei zile. Am devenit puţin dependentă de plimbatul de la o scenă la alta în căutarea diversităţii muzicale.

Ei bine, până acum am mers în calitate de spectator. Anul asta a fost altfel. Ca şi redactor al site-ului BlackSheepSound.ro, am ieşit la vânătoare de trupe/artişti hip hop. De câteva luni am urmărit cu sufletul la gură activitatea de pe site-ul B’EstFest să văd ce surprize ne-au mai pregătit organizatorii. Patru nume ne-au stârnit interesul. Trei româneşti şi unul internaţional. Subcarpaţi, Chimie şi Shadowbox. Artistul internaţional invitat pe una dintre scenele principale a stârnit agitaţie încă de la început. Una dintre legendele hip hop-ului urma să dea piept cu fanii români: NAS.

Plină de emoţie şi foarte încântată (deşi cred că este un termen prea blând pentru starea ce m-a urmărit timp de trei zile), am mers încă din prima zi în Tunari pentru a “testa terenul”. Voiam să fiu sigură că voi bifa din nou în calendar un week-end complet de distracţie. Deşi vremea ne-a dat mari emoţii, norii au dansat puţin în ritmul muzicii ce se ridica din B’EstFest Park, apoi şi-au continuat drumul, lăsând în urmă lor veselie şi bună dispoziţie.

Chiar dacă am ajuns acasă în zori, nu am pierdut foarte mult timp dormit şi am reluat traseul pentru a pune bifa în dreptul celei de-a doua zi. La 19:20 fix eram deja în faţa scenei Ciuc şi aşteptam cu nerăbdare să ne mişcăm pe ritmuri de “Underground Folclor”. Nu este nici primul, nici ultimul concert al trupei la care merg. Însă de fiecare dată trăiesc un alt sentiment când ascult muzica lor. Bean MC, Vali Umbră, DJ Power Pe Vinil, VJ Andri, Georgiana Manailă şi Vladimir Grafu s-au asigurat că şi anul acesta publicul lor a venit să cânte şi să danseze alături de ei. Chiar dacă au “invocat” ploaia alături de toţi cei prezenţi, vremea rea a stat departe pe tot parcursul zilei.

Georgiana m-a impresionat mereu cu fiecare apariţie a ei. Costumul popular i se potriveşte de minune, vocea sa caldă îţi unge sufletul şi aşa cum recunoaşte şi ea, “M-o făcut muma frumoasă”. “Norocos ca un trifoi, AFO i s-a alăturat pentru piesa “De când mama m-o făcut”. Nu ştiu dacă are vreo legătură cu faptul că avionale zburau neîncetat pe lângă locaţia evenimentului, însă ne-am adus aminte de cântecelul copilăriei noastre, “Avion cu motor”. Din fericire pentru noi, niciunul nu ne-a ascultat şi şi-a continuat drumul (spre pace) liniştit, deoarece mai erau doar câteva ore de aşteptat până la concertul NAS.

Imediat după concertul susţinut de superba Nneka, ne-am grăbit să ne ocupăm cele mai bune locuri în faţă, chiar dacă mai aveam mai bine de o ora de aşteptat. Până şi Cătălin (COMA) a sesizat marea învolburată de oameni din faţa scenei Ciuc şi, la finalul unei piese a trupei sale ce cânta pe scena Coca Cola, a spus: „Haideţi să-i salutăm pe cei ce s-au strâns deja pentru concertul NAS”.

Şi da, am ajuns şi la punctul cuminant al serii. Green Latern a fost primul care a dat ochii cu publicul românesc, pregătind scena pentru concertul mult aşteptat. Nu, nu a întins covorul roşu, ci ne-a ucis momentele de aşteptare cu un tribut adus regretaţilor 2Pac şi Biggie Smalls. În jurul meu erau oameni din ce în ce mai nerăbdători şi neliniştiţi. Cei întârziaţi alergau spre scenă să fie siguri că nu ratează intrarea în scenă a lui NAS. Tensiunea creştea până când…a apărut. Zeci de mii de mâini s-au ridicat. Zeci de mii de voci l-au dublat pe îndrăgitul artist. Lacrimi de fericire au curs. O legendă vie era în faţa lor. Piesele incluse în set-list ne-au urcat într-o maşină a timpului. Au răsunat melodii incluse pe albumele „Illmatic” (1994), „It Was Written” (1996), „Stillmatic” (2001), „God’s Son” (2002), „Hip Hop Is Dead” (2004), „Life Is Good” (2012). 34 de piese au lovit ca un tun în liniştea nopţii de sâmbătă spre duminică. Însă Cronos nu a iertat pe nimeni şi după 1 oră şi 15 minute totul avea să devină o pagină de istorie.

NAS şi-a tratat fanii aşa cum se cuvine, reuşind să strângă în faţa scenei sale un număr mare de ascultători. A fost un spectacol impresionant, de povestit tuturor. NAS s-a retras în aplauzele tuturor, valuri de oameni retrăgându-se prin diferite colţuri pentru a-şi căuta liniştea şi pentru a profita de starea în care încă se află. Zâmbete peste tot şi fani ce încă fredonează melodia favorită. Întunericul nopţii se lasă peste minţile noastre, însă nu şi peste B’estFest Park, distracţia continuând la scenele adiacente.

Ziua trei. Momentul trei. Chimie şi Shadowbox urcă pe deja celebra scenă Ciuc. Suntem încă entuziasmaţi după concertul de aseară şi luăm loc în primul rând, vibrând din tot corpul datorită basului puternic ce refula nervos din boxe. Încercăm să ne revenim, lucru care se şi întâmplă de îndată ce Rareş şi Chimie aka Mişu Foarfecă urcă pe scenă şi trimit gânduri bune tuturor celor aflaţi în primul rând, însă şi celor ce stau puţin timizi în ultimul rând. Mâini în aer se ridică, iar cei mai îndrăzneţi îşi lasă trupurile să se mişte în voie. În primele rânduri îmi sar în raza vizuală un tătic ce poartă un tricou cu numele unei trupe rock (Dark Tranquillity) şi puştiul său (ce deţine un tricou cu Metallica). Dar nu haina face pe om, ci intenţia, probabil curiozitatea. După o serie de piese ce s-au scurs cu rapiditate, AFO îşi face din nou apariţia pentru a ne reaminti de „Omul Modern”. Din păcate, ei au fost cei ce au pus punct concertelor hip hop de la BestFest Summer Camp 2013. În plus, vă aduc spre citire (în cazul în care nu aţi observat până acum), declaraţia lui Chimie:

Dau ce mare pace către toţi oamenii frumoşi de la B’estfest!

A fost o experienţă, nu doar un festival ! Multă pace pentru Shadowbox şi pentru plăcerea de a cânta pe o asemenea scenă cu aşa un sunet! Gânduri bune către toţi artiştii care au ţinut lumea în priză şi către întreaga echipă responsabilă de bunul mers al lucrurilor din parcare până-n spatele scenelor ! Trebuie să mulţumesc, în mod special, tot organizatorilor şi pentru faptul că au reuşit să ni-l aducă pe Nas în România, un artist de mare valoare a cărui bucată de show o să ne rămână pe buze şi în gânduri multă vreme de acum înainte! Big up ! Mii de mulţumiri !

Însă petrecerile au ţinut până în zori de zi. Când am decis să plec spre casă, am trecut pe lângă scena Blazing Vibez, unde l-am regăsit pe Dj Oldskull, servind bună dispoziţie şi muzică de dans.

În loc de încheiere, voi spune primele 5 lucruri care-mi trec prin minte atunci când mă gândesc la B’EstFest:

  • libertate
  • oameni (frumoşi) din toate colţurile ţării
  • muzică live
  • activităţi creative
  • natură

Aşa cum v-am obişnuit, avem şi de această dată set de poze de la toate cele trei concerte la care am luat parte. Acestea pot fi descărcate de pe pagina noastră de Facebook.

Notă personală:

…şi am petrecut trei zile şi trei nopţi

…şi am trăit fericiţi (şi deja nerăbdători) până la ediţia din 2014.

Aşa cum spun la fiecare final de ediţie B’EstFest, ne vedem la anul!