Deliric, DOC, Vlad Dobrescu @ Iasi (72)În urmă cu două zile, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați artiști din hip-hop-ul românesc și anume DOC, a postat pe pagina sa oficială de Facebook un mesaj foarte important, transmis pentru întreaga lume și mai ales pentru susținătorii săi. Nu are nici un rost să intru în alte detalii, căci o să le aflați în cele ce urmează să le citiți:

Buna seara, oameni buni. Buna seara si celorlalti. Numele meu este Vlad Munteanu si, cel mai probabil, ma stiti sub numele de DOC. Sau L Doktor. Sau L Doc. Sau Skilltester Stabbone. Un nehotarat. Am luat contact cu lumea hip hop-ului acum aproximativ 18 ani. Am lasat Roxette, Wet Wet Wet si baladele rock pentru el. M-a fascinat. Impreuna cu cei mai buni prieteni ai mei, atinsi de acelasi virus, ne-am facut si noi formatie. Apoi inca una. La a treia ne-am oprit. Controlul Tehnic de Calitate, CTC pe scurt. Faceam rap din cea mai mare placere. Nu cautam feedback. Raspunsul era pura placere generata de ce faceam. Ne-am dus la munca, avand in vedere ca ce faceam noi nu era nici pe departe „comestibil” publicului larg. Si nici cu timpul limitat nu ne-am oprit. Am scos album la Roton. A doua zi la munca.
In 2010 am terminat, dupa 3 ani de munca si creatie, primul album solo DOC – Scapat de sub control. In 2011 colegul si prietenul meu Deliric a terminat si scos primul sau solo, Inspectia Tehnica Periodica. 2011 a fost anul Lucrarii de control, cel de-al doilea album solo DOC. in 2013, In sfarsit, Vlad Dobrescu, al treilea cap al hidrei CTC, a scos LP-ul sau de debut in lumea singuratatii in creatie. In 2012, intr-o perioada de 4 luni, am scris „DOC & Motzu in HD„. Third time’s a charm, so they say.
Am 34 de ani. De cand am zis „ma risc sa las munca pentru muzica” (cu aproape 5 ani in urma) nu m-am gandit nicio clipa la altceva decat la ISTORIE. Asta aveam in cap: sa ramana ceva dupa mine/ noi. Imi doream si inca vreau si copii. Am lasat o munca pe care o faceam cu mare placere, dar pentru bani, pentru a face ceva ce misca lumea in minte si suflet. Imi place sa cred ca am reusit. In acesti 5 ani mi s-au intamplat, cum e si normal unui om in perpetua miscare, o gramada de lucruri. Am inceput sa inteleg, in primul rand, forta reala a muzicii: aceea de a bucura prin rezonanta, prin sentimentul de apartenenta la un anumit sentiment descris, la o stare pe care ne-o dorim si ea ne-o induce. Si m-am dus cat mai in sanul ei. De aia m-am orientat catre Hahaha Production, dand curs invitatiei unui om unic, Smiley. Pentru a invata mai multe despre dansa. Si, datorita unui colectiv uman incredibil, am reusit si n-am de gand sa ma opresc din invatat. Am facut sport la viata mea. Sunt un om competitiv. Cu restul, in limitele celui mai bun simt, dar mai ales cu mine, la cel mai nesimtit mod. Cand am zis „eu, DOC, sunt cel mai bun MC” nu am zis-o pentru a-i face pe altii sa se simta mai slabi, ci am zis-o ca sa ma ridic la inaltimea afirmatiei, fiindca, daca ma auzea toata lumea, trebuia s-o si dovedesc, nu?
Intr-un an si mai mult de jumate am invatat sa scriu piese cam pentru orice gen de artist. Incet incet am invatat sa-mi bag nasul in productie. Invat un instrument. Chestii pe care le-am tinut pentru mine pentru ca nu mi s-au parut foarte…rap. Dar am…cati ani scrie mai sus. Stand indelung de vorba cu mine am realizat, dintr-un Muddy Waters intr-un David Bowie, ca nu mai sunt asa rapper. Nu ma mai imbrac rap. Am vandut 3/4 din adidasi si haine. Rar ma mai misca vreun album rap. Si nu c-ar fi proaste. Nici pe departe. Dar prefer sa ascult chitara in loc de o strofa. Acestea fiind zise…
DOC & Motzu in HD” este ultimul material semnat DOC. Nu. Nu e vreo strategie. Chiar e ultimul. A nu se intelege ca regret ceva. Nici pe departe, nici mai aproape. Tot ce am facut, ca om si artist, m-a adus aici. In acelasi timp, in urma propriei analize, am inteles ca am devenit un om de studio destul de anti social. Si ca trebuie sa respect ce simt. Nu mai halesc facebook-ul de mult oricum, il foloseam doar pentru aceasta pagina de artist. Dar like-urile si numarul lor m-au lasat intotdeauna rece. De aceea, ma voi intoarce la punctul 0: site si mail. Concertele alaturi de prietenii mei de la CTC vor continua pe parcusul anului acesta si vor fi prezentate aici, pe aceasta pagina. Din pacate, nu ma voi mai ocupa eu de ea. Din 2016 nu stiu ce va fi. Eu sper sa scoatem al doilea album CTC si sa ne mai plimbam cu el prin tara. Eu, unul, aspir la o formula live cu band si multe alte instrumente. La cum ma stiu – o voi avea.
N-as fugi de pe pagina totusi. Detaliile legate de „DOC & Motzu in HD” aici vor fi gasite in primul rand. Mai ales ca il consider cel mai matur (atat uman, cat si muzical) album pe care l-am facut pana acum. De-abia astept sa dam cu el in voi. 1 mai e deadline-ul.
Repet, ma numesc Vlad Munteanu. Si voi fi eu insumi de acum, orice ar insemna asta dpdv muzical. Pe unul dintre prietenii mei il cheama Vlad Flueraru. Noi iubim femeile. Mult de tot. Dar tot noi doi l-am creat pe WLAD. In 5 zile. E un material care va va explica in sine mai multe decat pot eu in vorbe. Multumesc lui Vlad Popescu si Marius Pop de la Hahaha fara de care nu faceam nimic si de la care am invatat multe in ultimele saptamani. Il gasiti pe WLAD pe youtube, dar mai ales la download gratuit pe www.vladmunteanu.ro . O sa scriu acolo pe blog, scriu si la cartea de care v-am mai vorbit, o sa va mai arat una alta. Nu voi mai raspunde la niciun alt mijloc de comunicare online in afara de mail: [email protected]. Aici astept instrumentale de orice fel, suflet sa aiba, propuneri de colaborari, etc. Sper sa intelegeti ca gasesc ca aceasta supra expunere nu imi face bine. Impreuna cu Facem Records (care are maaari surprize pentru rap anul acesta) si Hahaha Production imi doresc sa schimbam in bine cultura romaneasca. La asta se lucreaza. Eu, personal, mi-am dorit mereu sa placa muzica mea (dar daca nu, nu, nu e bai), nu eu…personal. Sunt un om ca oricare dintre voi in afara ei. Ma retrag in umbra in care se creaza lumina. Va multumesc pentru tot si ne mai vedem la concerte.
Et subice, ard letfal.