Pentru editorial - Poza de la Underman

 Pe data de 13 iulie a acestui an am lansat un nou editorial, un experiment mai bine zis, ce poartă numele de „Uniune și înțelegere prin versuri!”. Ce anume am dorit să aflăm cu ajutorul acelui articol? Ei bine, am vrut să vedem cât de receptivi sunt ascultătorii de hip hop din România, față de hip hop-ul străin, în momentul în care li se cere să prezinte măcar un vers preferat din acesta. Rezultatul a fost aproape dezastruos, fiindcă au fost puțini cei ce au dorit să împărtășeacă versurile lor preferate.

 Cu toate acestea, ne-am gândit că oamenii ar fi mult mai receptivi dacă le-am cere să ne ofere versuri preferate din hip hop-ul românesc, motiv pentru care am revenit cu partea a doua a acestui editorial, unde o să vă arătăm câteva dintre versurile care ne-au rămas în suflet.  Bineînțeles, facem acest lucru în speranța că o să existe cititori dornici de a împărtăși, la rândul lor, o parte din versurile lor preferate, acolo, în secțiunea de comentarii a articolului respectiv.

 Cel ce va face primul pas pe acest drum este colegul nostru Alexandru:

Ridicați mâinile în aer și strigați în cor:

Pantelimon! Pantelimon!

Să se audă în toată țara,

Să se audă peste glob!

(Sunt născut și crescut în Pantelimon)

B.U.G. MafiaNăscut și crescut în Pantelimon („Născut și crescut în Pantelimon”, noiembrie 1999)

Votăm în scârbă, e adevărat, și țara e praf, publere fină,

Căci e mai ieftin să dai banii jos când cumperi o ruină.

Banii pe zeci ani de la U.E. dispar în vile,

În străzi inexistente și tehnologii inutile.

ParazițiiMesaj pentru Europa („Slalom printre cretini”, noiembrie 2007)

Parcă ieri, eram îmbrăcați toți la fel

Parcă ieri, ne bucuram la un caramel

Bogăția mea sunt amintirile noastre din sărăcie

Și cine mă înțelege acum înseamnă că știe

Parcă ier aveam la fel mobila în sufragerie

Parcă ieri aprindeam mingi de ping-pong prin galerie

Parcă ieri ne strângeam toți la bări

Parcă ieri astea erau parcuri nu parcări

Nimeni Altu’Parcă ieri („Pilde”, martie 2013)

Baba arde da’ țara se piaptănă,

Uită-te la noi, avem mentalitatea țeapănă.

Aruncatul cu privirea e cea mai bună meserie,

Punem mână de la mână ca să luăm pe datorie.

KFC, MC, Facebook, Mess,

Droguri, băutură, cât mai mult, tot mai des.

Că dacă până acum n-ai aflat care e treaba,

Ăștia suntem noi,

Generația degeaba.

IbraGenerația degeaba („Ibracadabra”, iunie 2014)

Curge lin, sunetul din canale urbane

Suntem altfel de oameni ghidați după alte tipare

Un fel de diamante, așteptăm raza de soare

Să reflectăm către voi lumina noastră orbitoare

Încet-încet ieșim la lumină

Dăm rap get-beget pentru pentru mulțime

Omu Gnom cu Error, Dspekt, Psihotrop, DJ Muh’fuckaRap-ul e pe mâini bune 2 („!?”, mai 2015)

În continuare, urmează ca Anna, colega noastră, să vă ofere o parte din versurile ei preferate:

Adu-ți aminte, am fost oameni odată

Am căzut pradă materiei și am lăsat întuneric să cadă

Peste toată planeta, s-a instalat pustiul

Îmbrățișez Terra cu durerea maicii ce-și vrea înapoi fiul

Infinite Skillz & Poetu’ PerversDacă poți dormi – „Detonator” (noiembrie2010)

Pe mine noaptea mă vizitează stafii și da, sunt ale mele

Spirite ce vin și pleacă din palme fără să lase semne

Fără să-mi zică „te iubesc”, sau cine știe ce refrene

Trece timpul și răsăritul mă prinde la o cafea cu ele.

SteleverziUită ce am scris – „Eu nu pot să scriu un final fericit” (noiembrie2008)

Trece timpul, Tată!

Mă uit peste umăr, văd prin vocea rea că nu las nicio urmă.

Dar îți țin crucea lângă cap, sub o pernă plină de fulgi și stele, că am alergat îngeri toată viața și am rămas cu pene.

Și penele astea nu-i țin nimănui de foame, Tată, când sufletul cere răspunsuri.

Mai ții Tu minte când mi-ai dat o palmă peste ceafă și mi-ai zis: „Marș în lume și să nu te întorci fără adevăr!”

Ăsta-i răspunsul meu Tată, o zi în vileag. Atât am vrut.

SteleverziO zi în vileag – „Morții și răniții mei” (decembrie2010)

Măcar pentru un moment aș vrea să văd străzi fără

Vânători și prăzi fără

Ciorditori și gărzi fără

Scandaluri și brigăzi fără

Sculpturi în carne vie finisate brutal

Fără culturi care mint lumea spre un combat mortal

Fără să schimbăm suflete pe scuturi

Și având măcar un viitor, nu doar o mie de trecuturi

Care m-au închis,

Pot să trec printr-o viață de coșmar, dacă trăiesc o clipă un vis.

VeritasagaSpune-mi – „Cu alți ochi” (iunie, 2007)

În final, a venit rândul meu:

Un obiect metalic îmi este infipt în umăr,

Urlu puternic precum un prădător rănit către Lună, leșin.

Întunericul se așează în jur,

Noțiunea timpului dispare parcă și ea curând.

Tresar transpirat în patul meu de acasă, afară tună,

A fost doar un coșmar ce mi-a produs o sperietură bună.

Părea atât de real, s-a terminat, a trecut, cât a putut să-mi fie de greu!

Stai puțin…ce este cu cicatricea asta pe umărul meu?

UndermanSanatorium – „Eroism Neautorizat” (mai2011)

Am adunat atâta ură încât ființa-mi suspină,

Durerea o suprimă melodia sublimă-n surdină,

Bag timbrul sub limbă, aceași doză-mpuțită,

Combin nevroză cu frică într-o scleroză multiplă!

2012Noi suntem oameni – „2012” („Viitorul e acum prezent”) (octombrie2009)

Fira firavă se blochează-n ipostază,

Gloanțele ricoșează când gloatele ripostează,

Simți în intestine stimuli, îi vezi cum vin spre tine, singuri,

Instituie ziduri, instinctul nesigur,

Sau desting cu destinul de sticlă ce desigur despică,

Reziduri de pildă în exiluri de frică.

Aici parcă-i Pompei, jur, explodează bombe-n jur,

Civili, arme de foc, om sperjur!

Îmi fac curaj, dopaj, sunt plin cu injecții,

Dobor cu tapaj insurgenții în insurecții,

Am simțul vieții, acum nimic nu mă poate opri,

Izul victoriei: A meritat să omor copii!

DJ Limun feat. ADNPeriplu Continuu (noiembrie, 2009)

Sunt bolnav și murdar, în stare de șoc îmi iau botezul,

Contactul cu războiul mi-a dus la extrem „Crezul”,

[…]

Tinerii pioneri deschid calea și se opresc în eternitate,

Când ucid sunt decorat pentru impresionante fapte.

Nu am venit aici pentru așa ceva,

Războiul ăsta nu-i al nostru, nu știu de ce am făcut asta…

SDSTScrisoare de pe front – „Mecanismul de Modificare a Minții Umane” (mai, 2007)

Scopul, evident, nu-i puterea,

Când corpul nu-i decât un mijloc de transport în vacanța pe Terra…

Infinitu’Animale printre oameni – Teoria Haosului Controlat (octombrie, 2013)

 Acesta este finalul, deși, mai sunt multe de spus, cu siguranță. Sperăm ca de această dată să existe mai mulți cititori receptivi la „chemarea” noastră și că am reușit să vă arătăm piese de care nu ați auzit până acum.

 Sursă foto